Parchetul din Nimes a deschis o anchetă privind cauzele morţii, după sinuciderea unui cetăţean român în vârstă de 45 de ani, reţinut de la sfârşitul lunii iulie, a anunţat procurorul Robert Gelli, citat de presa franceză.
Românul se afla de doi ani în Franţa şi lucra pe şantiere, potrivit organizaţiei neguvernamentale Cimade. El nu voia să se întoarcă în România, de unde a plecat după ce îşi vânduse tot ce avea. El nu înţelegea de ce, în calitate de cetăţean european, a fost închis în centrul de detenţie, în aşteptarea expulzării sale din Franţa, scrie Midi Libre.
Motivele pentru care cetăţenii români pot fi îndepărtaţi din alte state membre ale UE sunt limitativ prevăzute de legislaţia europeană. Astfel, cetăţenii români pot fi îndepărtaţi dintr-un stat UE dacă nu îndeplinesc condiţiile prevăzute pentru şederea pe o perioadă mai mare de 90 de zile (în esenţă, cerinţele sunt: să fie angajaţi sau să dovedească existenţa unor mijloace suficiente de subzistenţă).
În afară de cazurile de şedere ilegală, există o a doua categorie de motive, mai grave, care pot determina îndepărtarea unui cetăţean al Uniunii Europene: motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică.
În orice caz, îndepărtarea de pe teritoriul unui stat membru UE a unui cetăţean al unui alt stat membru trebuie analizată de la caz la caz şi trebuie să facă obiectul unui ordin judecătoresc.
Între România şi Franţa se află în vigoare Acordul privind readmisia persoanelor aflate în situaţie ilegală, semnat la Bucureşti la 12 aprilie 1994 şi intrat în vigoare la 10 septembrie 1994. După aderarea României la UE, acordurile de readmisie încheiate cu statele membre (deci şi cu Franţa) sunt aplicabile numai în măsura în care nu contravin dreptului comunitar relevant (în speţă, Directiva 38/2004 a Parlamentului European şi a Consiliului privind dreptul la libera circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora, directivă invocată de România şi în criza imigranţilor romi din Italia, din 2007-2008).
Libera circulaţie a persoanelor este unul dintre drepturile fundamentale recunoscute cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi este strâns legată de noţiunea de cetăţenie europeană. Condiţiile practice în care aceasta poate fi exercitată, precum şi eventualele limitări pe care statele membre le pot impune sunt stabilite prin Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora. De asemenea, Curtea Europeană de Justiţie a statuat în 2007 condiţiile în care un cetăţean european poate fi îndepărtat de pe teritoriul altui stat membru.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M