Papa Ioan Paul al II-lea, beatificat cu dispensă

Procesul de beatificare a Papei Ioan Paul al II-lea a fost iniţiat oficial în iunie 2005, la două luni de la moartea lui Ioan Paul al II-lea.

În mod normal, procesul de beatificare nu poate începe decât la cinci ani de la moartea candidatului, dar Papa Benedict al XVI-lea a făcut o excepţie pentru predecesorul său. "A fost un proces accelerat", spune Andrea Tornielli, expert în Vatican, potrivit BBC.

"Cardinalul Angelo Amato - prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor  - a spus că lucrurile au fost accelerate, dar totul a fost făcut cu mare atenţie. S-a acordat o dispensă, aşa cum Ioan Paul al II-lea a făcut pentru beatificarea Maicii Tereza", a explicat expertul.

"Cheia" în beatificare a fost oferită de o călugăriţă din Franţa, a cărei experienţă a fost calificată ca fiind un miracol. Sora Marie Simon-Pierre avea 44 de ani şi lucra ca asistentă în maternitatea unui spital din sudul Franţei, când s-a îmbolnăvit, în 2001.

Diagnosticată cu Parkinson, ea a povestit cum starea i se înrăutăţise dramatic după moartea lui Ioan Paul al II-lea, la 2 aprilie 2005. Imediat ce s-a acordat dispensa pentru a se permite beatificarea, comunitatea ei a început să se roage la Ioan Paul al II-lea pentru un miracol.

"Surorile mele din comunităţile franceze şi africane au început să se roage la Ioan Paul al II-lea pentru vindecarea mea. S-au rugat neîncetat", a spus Marie. Femeia a ştiut că s-a vindecat când a reuşit să ţină în mână un stilou şi să scrie numele lui Ioan Paul al II-lea pe o hârtie.

"Scrisul meu era perfect lizibil! Uimitor! M-am aşezat pe pat, uimită. Trecuseră exact două luni de când Ioan Paul al II-lea se întorsese alături de Tată. M-am trezit la 04.30, uimită că reuşisem să dorm. M-am ridicat din pat, corpul nu mă mai durea, nu mai exista rigiditate şi, în interior, nu mai eram aceeaşi", a povestit Marie.
După luni de deliberare şi un proces complex, ce a implicat atât experţi medicali, cât şi oficiali ai Bisericii, Papa Benedict al XVI-lea a confirmat că o astfel de schimbare majoră şi inexplicabilă ştiinţific a constituit, într-adevăr, un miracol înfăptuit de Ioan Paul al II-lea.

Cazul îndeplinea criteriile unui miracol - vindecarea a fost bruscă, fără explicaţie ştiinţifică, şi de durată.

"Cazul ei a fost ieşit din comun, pentru că ştim că, în mod normal, bolile neurologice nu se pot vindeca. Din câte ştiu, nu sunt cazuri în medicină de regres în astfel de boli", explică Tornielli. "De aceea cazul este emblematic - şi, desigur, pentru că a fost vorba despre aceeaşi boală de care Ioan Paul suferise din 1992 şi care i-a marcat ultimii ani de viaţă", subliniază expertul.

"Unul dintre medicii francezi care au tratat-o pe călugăriţă nu crede în lucrurile inexplicabile. Ei bine, când a văzut că femeia se vindecase, a spus că, dacă era acum bine, este imposibil să fi suferit de Parkinson", a spus expertul. Potrivit medicilor, boala Parkison nu este uşor de diagnosticat, pentru că nu există teste care să demonstreze categoric dacă o persoană are sau nu această afecţiune.

Procesul a fost de durată - cu o anchetă iniţială demarată de episcopul de Arles, înainte ca toate documentele medicale să fie trimise Vaticanului. Apoi au fost studiate de mai multe comisii. Procesul secret a luat în calcul dacă a existat vreo explicaţie medicală pentru schimbarea bruscă a stării femeii. Potrivit lui Tornielli, votul asupra lipsei explicaţiilor ştiinţifice nu trebuie să fie unanim, dar este necesară o majoritate.Pe lângă medici, alte comisii au inclus teologi, apoi episcopii şi cardinalii au revizuit cazul, înainte de a fi aprobat de Papă.