Papa Benedict continua admirabila misiune de deschidere si dialog,initiata de ilustrul sau predecesor Ioan Paul al IIlea si asuma cu demnitate si curaj acte cu valoare istorica. Reactia mai mult sau mai putin isterica a musulmanilor,oglindita cu mai mult sau mai putin respect in mass-media,conteaza foarte putin in ecuatia problemei. Ar trebui ca toti crestinii sa se coalizeze cu demersurile acestui autentic lider spiritual care actioneaza potrivit valorilor comunitatii din care noi toti apartinem,indiferent de nuante mai putin semnificative. Fie ca bunul DUMNEZEU sa-i inspire pasii si toti liderii religiosi sa devina modele in demersurile de instaurare a dialogului ca politica fundamentala in aceasta lume nebuna !!!

In urma cu 3 ani, a absolvit liceul in care predau, la profilul de limbi straine, o clasa a carei diriginte am fost, timp de patru ani. In aceasta clasa era un singur baiat (T.E.), iranian, indragit de tot liceul si cunoscut in aproape toate liceele din oras. Baiatul a venit in Romania la varsta de 6 ani, cu tatal sau care a deschis aici niste afaceri, s-a casatorit apoi cu o romanca si a mai avut cu ea o fetita. Elevul meu a invatat foarte bine limba romana pe care o vorbea la perfectie, cunostea expresiile populare, proverbele si obiceiurile nostre, intr-un cuvant, se integrase perfect. Cand venea, a treia zi de Pasti, la scoala, dupa vacanta de primavara, intrand in clasa ne saluta cu :"Hristos a inviat!", desi este musulman si pentru el Mantuitorul nostru nu are nici o semnificatie. Totusi, el facea acest lucru din respect pentru credinta noastra, vazand ca si noi l-am inconjurat intotdeauna cu simpatie si respect. Icoanele din clasa, pictate de colegele sale, nu-l deranjau absolut deloc, nu-i ofensau credinta, pentru ca invatase, alaturi de noi, ca trebuie sa ne respectam, unii altora crezul. Astfel de relatii sunt mai peste tot in tara si as vrea sa fie si in continuare si nu invrajbite de falsa problema a icoanelor din clase si a ofensei aduse celor de alta confesiune. Iata ca acum Sfantul Parinte va intra intr-o moschee, semn de intelepciune, toleranta si adevarata credinta, in sensul iubirii fata de aproapele, indiferent carei credinte apartine acesta, caci cu totii, deopotriva, suntem creatia lui Dumnezeu. Iubindu-i pe ceilalti, respectam si iubim ceea ce Dumnezeu a creat in lume, pentru noi!