Ieşirile celor doi miniştri ar trebui luate drept semnale de alarmă, trase de oameni care văd că bugetele nu se potrivesc, iar cheltuielile nu au de unde să fie finanţate. Pur şi simplu, nu sunt bani, iar aşteptata redresare nu se produce. State vest-europene precum Germania şi Franţa îşi reiau creşterea, dar România nu e trasă în sus, aşa cum sperau optimiştii. Produsul Intern Brut n-a crescut uşor în ultimul trimestru al anului 2009, aşa cum eram asiguraţi. Dimpotrivă, a scăzut iar, cu 1,5 la sută.
State din regiune, precum Cehia, Slovenia şi Slovacia, repornesc motoarele - iar polonezii nici nu le-au oprit... Ungaria a renunţat la banii FMI, păstrând doar partea de supraveghere din acord. România, coruptă şi incapabilă să atragă fonduri europene, rămâne abandonată în tranşee. Politicile anticriză nu au mers, investiţiile n-au venit. Aspiratorul de bani al Guvernului a strâns tot ce se putea de prin băncile comerciale pentru a plăti pensiile şi salariile, iar economiei reale nu i-a rămas mai nimic. Şi atunci, cine să mai alimenteze pensii şi alocaţii? Şi cum să nu fie miniştrii Finanţelor şi Muncii disperaţi să taie cheltuielile?
Poate că premierul are dreptate când spune că nu s-a discutat nimic în şedinţa de guvern despre impozitarea pensiilor şi diferenţierea alocaţiilor. Întrebarea este, însă, ce s-a discutat? Ar fi fost de preferat ca Guvernul să ne spună clar de unde va finanţa enormele deficite şi să îşi asume, curajos, reducerea pensiilor şi alocaţiilor, dacă altfel nu se poate. Dar când în spate nu sunt politici coerente, să nu ne mirăm că doi miniştri importanţi ies în presă cu apropouri!
Unii spun despre premierul Boc că e muncitor şi cumsecade. Televiziunile ni-l arată făcându-şi cumpărăturile la ore târzii, după câte o zi istovitoare.
Citeşte mai mult în Adevărul.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M