“Întors din America în 1972, m-am trezit acuzat că “am scuipat pămîntul patriei”. Şomam de 13 luni cînd, surprinzător, Adrian Păunescu mi-a trimis vorbă că vrea să discute cu mine! Nu-l întâlnisem niciodată şi voi descoperi, peste timp, că îmi puseseră o vorbă bună Dorin Tudoran şi Marius Popescu. M-a primit în biroul de la Flacăra şi mi-a zis “Te-am citit şi cred că poţi deveni ziarist. Voi încerca să te angajez, mai întâi corector, apoi vom mai vedea”. Nu uşor, însă a reuşit la capătul câtorva săptămâni de insistenţe să-l convingă pe Corneliu Burtică, pe atunci mai-marele Propagandei, să-mi acorde o şansă. Aşa m-am născut, la 27 de ani, a doua oară. Nu ştiu dacă am devenit ziaristul imaginat de Adrian Păunescu. Ştiu însă că fără mâna de ajutor pe care mi-a întins-o într-un moment de răscruce, n-aş fi ajuns ce sunt. Nu m-a sprijinit, ci de-a dreptul m-a salvat, în ciuda faptului că însemnam un străin pentru el! De-a lungul vremii, la fel a scos din necaz zeci şi sute de anonimi. Oameni simpli, amărîţi”, scrie Ovidiu Ioaniţoaia pe blog.
Mai multe, pe blogul lui Ovidiu Ioaniţoaia.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M