Foto: NewsIn

Demisia este cea mai radicală, dar şi cea mai puţin plauzibilă. Premierul ar putea spune că astfel de măsuri aruncă economia în aer, motiv pentru care preferă să plece. Şi odată cu el şi toţi miniştrii cabinetului său. Numai că premierul vede altfel lucrurile. Demisia ar însemna o înfrângere, spunea Tăriceanu la Realitatea TV.

Asumarea răspunderii în Parlament este o opţiune la fel de radicală. PD-L a anunţat că, în acest caz, depune moţiune de cenzură. Dacă moţiunea trece, atunci Guvernul pică. Dacă moţiunea e respinsă, legile nu sunt aplicate. Dacă totuşi nimeni nu depune moţiune, atunci Executivul are câştig de cauză şi legile nu sunt puse în practică.

Emiterea unor ordonanţe de urgenţă este cea mai la îndemână variantă, spre care pare să se orienteze şi premierul. Ordonanţa ar urma să blocheze temporar aceste legi. Pasul trebuie făcut înainte ca ele să intre în vigoare, adică înainte de publicarea în Monitorul Oficial. Actele Executivului urmează să fie dezbătute de Parlament şi votate. Primul-ministru ar arunca, în acest caz, mingea în curtea Parlamentului.