Opt intelectuali despre înfiinţarea unui nou partid politic

Cristian Ghinea: Noul partid nu ar trebui să o fie o aripă ruptă din altul

Ce nu trebuie să fie noul partid? Să nu fie doar o aripă ruptă din altul, reproducându-i defectele, cum a fost PLD faţă de PNL. Un nou partid nu ar trebui să fie nici pro nici anti-Băsescu, ci post-Băsescu. Deci, ce trebuie să fie noul partid? Un cu totul alt gen de animal decât cele actuale. Şi pentru asta trebuie plecat de la defectele lor structurale, pentru a nu fi repetate. Câteva puncte sunt esenţiale: structura membrilor, selecţia cadrelor, banii, transparenţa, regulile de onestitate.

Un nou partid care să facă diferenţa ar trebui să aibă câteva mii de membri care chiar să plătească cotizaţii. S-ar putea finanţa astfel un aparat permanent de partid. Dar, pentru a convinge câteva mii de oameni să-ţi dea 100 de euro pe an, trebuie să le oferi reguli de participare. Să ai alegeri interne directe pentru toate funcţiile - fiecare membru votează direct conducerea, nu prin congrese de notabili. Victor Ponta a promis aşa ceva la PSD, dar acum se face că uită. Membrii cotizanţi trebuie să ştie clar ce se întâmplă cu banii lor. Aici ajungem la transparenţă. Toate finanţele partidului trebuie să fie publice, toate donaţiile (limitate la un maxim anual de persoană) publicate pe site-ul partidului, rapoarte financiare detaliate şi publice o dată la şase luni. Pe lângă cotizaţii, partidul ar trebui să fie finanţat prin campanii de fund-raising, tematice sau permanente." Sursa: România liberă

Vasile Ernu, scriitor: Facem un partid, ca să ce?

"Generaţia Zero, fie că e de stânga, fie că e de dreapta, nu se mai regăseşte în partidele care pretind că o reprezintă. În ultima perioadă tot mai multe voci ale ei pun în discuţie necesitatea creării unui nou Partid. I-am auzit vorbind despre acest subiect şi pe Dan Tapalagă, şi pe Daniel Funeriu, şi pe Cristian Ghinea. Problema este discutată şi de oameni mai tineri din sfera dreptei conservatoare, dar şi de tineri din zona stîngii intelectuale. Mă voi opri însă asupra textului lui Cristian Ghinea apărut pe Contributors căci mi se pare simptomatic asupra modului în care se pune problema.

Facem un partid, ca să ce? Ca să preia puterea, fireşte. Cînd îţi pui însă problema creării unui Partid, atunci trebuie să gîndeşti pe spaţii foarte mari şi de lungă durată. Preluăm puterea. Problema, însă, e ce faci cu ea? Cum te legitimezi şi prin ce te legitimezi? Pe cine reprezinţi de fapt? Care este proiectul de societate pe care-l propui? Încă un partid care să predice mantra FMI sau Bruxelles? Pînă şi vechii noştri boieri mai renunţau să se închine la Înalta Poartă şi o mai luau pe cont propriu din cînd în cînd. Am avut cîteva generaţii care chiar au fost capabile să gîndească şi să realizeze nişte proiecte proprii (paşoptiştii şi generaţia Unirii sîmt poate cele mai reuşite). Prin urmare, dincolo de instrucţiuni tehnice, noi ce propunem?" Sursa: contributors.ro.

Mihnea Măruţă, jurnalist: “Sediile” ar fi câteva adrese virtuale, pe bloguri şi în reţele de tip Facebook

“Majoritatea celor care se arată interesaţi de perspectiva unui partid radical diferit de PSD, PDL sau PNL consideră că internetul e soluţia, locul de întâlnire şi închegare. De altfel, această dezbatere a început şi se petrece exclusiv pe site-uri de presă şi pe platforme de bloguri, adică în mediul online. Cu toate acestea – şi aici avem o a doua contradicţie – se vorbeşte cu îngrijorare despre sedii, adunare de cotizaţii şi muncă de teren. Odată “urcat” pe net, de ce să mai “cobori”? Cel puţin până la confirmarea prin vot a faptului că satisface o necesitate reală, noul partid n-ar trebui să se adreseze decât celor care se mişcă zilnic pe internet. Sunt suficient de mulţi şi sunt exact cei care trag România după ei. “Sediile” ar fi câteva adrese virtuale, pe bloguri şi în reţele de tip Facebook, “cotizaţiile” ar fi implicarea activă în discuţii şi în alegerea liderilor, iar “munca de teren” ar consta în e-mailuri, comentarii şi linkuri. A gândi offline pentru online e o împiedicare înainte de primul pas." Sursa: mihneamaruta.ro

Dragoş Paul Aligică, politolog: Scopul acestui partid este să oblige celelalte partide să se schimbe

“Acest partid nici nu trebuie să ajungă la guvernare. Scopul acestui partid nu este să acceadă la putere. Puterea corupe. Scopul său este să fie un fel de club al oamenilor curaţi şi cinstiţi care să oblige celelate partide să se schimbe. Cum? Prin declaraţii în parlament (când şi dacă intră în parlament) sau prin studiouri pe la televiziuni aflate în proprietatea celor corupţi si la putere. Sau în scris pe internet, unde e liber pentru toţi şi nici nu costă. Deci acesta va fi un partid al schimbării în bine prin discuţii şi dezbateri. Va predica peste tot locul sfânta cauză a reformismului; va conjura pe toţi semenii săi să se trezească din amorţire şi să-şi cultive inima şi mintea cu sentimente şi idei reformiste. Va fi un partid al românilor, cu români şi pentru români. Reformismul şi românismul împletite într-o singură forţă politică, postmodernă, de secol 21…” Sursa: contributors.ro

Mircea Cărtărescu, scriitor: Visez la un partid mic, pe care să-l pot vota cu inima împăcată

“Visez la constituirea unui partid mic, deocamdată fără pretenţii de ascensiune la putere, cu Monica Macovei, Valeriu Stoica, Sever Voinescu, Teodor Baconschi, Cristian Preda şi ceilalţi de aceeaşi calitate, un partid cu care să mă pot identifica, pe care să-l pot vota ştiind că nu are şanse, dar măcar s-o fac cu inima împăcată.  Monstruoasa coaliţie poate să se instaleze la guvernare, Crin sau Ponta se pot aşeza pe tron, la Cotroceni. Fie ce-o fi şi întâmplă-se ce s-o-ntâmpla, căci schimbări în bine nu mai aştept. Dar aş vrea să ştiu şi eu că mă reprezintă cineva în spectrul politic, căci doar fiecare dintre noi trebuie să se regăsească undeva. Cel mai cumplit lucru care ţi se poate întâmpla e să te trezeşti dimineaţa, să te uiţi în oglindă şi să nu vezi pe nimeni. Asta este, de două decenii, viaţa politică a României: o oglindă goală, cu luciul mâncat de pete, în care nu se mai recunoaşte nimeni.” Sursa: Evenimentul Zilei

Costi Rogozanu, scriitor: Nu mai visaţi la partide noi, luaţi-le cu asalt pe cele existente

“Nu mai visaţi la partide noi; visaţi mai curând la luarea cu asalt a celor existente, la coagularea unor mişcări emancipatoare în interiorul lor (valabil şi pentru sindicate). Şi până nu-şi capătă o zonă cât de cât onorabilă, staţi în afara sferei lor de influenţă directă. E singura politică realistă pe care o văd pentru generaţia “zero”. Ştiu, e greu să acceptăm că suntem maturi (biologic cel puţin), că nu mai putem cârcotiţi de pe margine, dar asta e: nu mai suport nici mutre superior-scârbite, astea aveau un farmec în tinereţe. N-am fi prima generaţie care n-a avut curajul să-şi asume nici o responsabilitate. Deci nici măcar în asta n-am fi originali. Altfel, dacă tot ne propunem să evadăm în partide noi şi curate (partide noi nu se vor ridica cu adevărat decât în zone populiste – a se vedea partidele populare nordice, antiimigranţi, care iau şi de la stânga şi de la dreapta tocmai pentru că partidele tradiţionale au evitat problemele spinoase până în ultimul ceas), vom avea mereu scene politice nereformate. Exact ca în celebrul joc X şi O, cei doi combatanţi, după ce se iniţiază puţin, vor scoate la nesfârşit scor egal. Ei bine, cea mai mare frică îmi e să nu devin parte dintr-o blazată generaţie X şi O. Mă îngrijorează faptul că visăm greşit: ne autoexcludem din start şi visăm partide noi; iar asta înseamnă de fapt că iarăşi lăsăm partidele mari să joace plictisit X şi O cu vieţile noastre. Sursa: VoxPublica

Vasile Dâncu, sociolog: Când acel partid apare oamenilor nu le convine cine îl conduce, ideologia sau nu sunt interesaţi de mersul la vot

“O discuţie despre posibilitatea unui nou partid reuşeşte de câteva luni să facă o mare carieră. La noi, dacă cineva dă drumul la o injurătură sau la o metaforă atunci sigur va avea succes. Dacă cineva caută date şi incearcă să păstreze un limbaj tehnic, atunci nimeni nu este interesat de ceea ce spune. E mai bine să avem toţi loc de opinie şi comentarii. Aşa a fost cu sintagma lui Sebastian Lăzăroiu ALBĂ CA ZĂPADA. Toată lumea o aşteaptă pe Albă ca Zăpada după colţ, să fie primul care îi pupă mâna, ori îi trage o înjurătură, după caz. Un priceput jurnalist politic cu blog vede o strategie băsesciană în studiul nostru despre un nou partid. I-aş spune băiatului respectiv că dacă ar fi studiat cu atenţie sondajele din ultimii ani ar fi văzut că nimic nu s-a schimbat, nimic nu este nou. De vreo câţiva ani peste 50% dintre români spun că ar avea o şansă un nou partid, iar vreo 40% declară că ar vota cu acest partid. Este o întrebare ipotetică iar oamenii se referă la ceva ideal. Sunt sătui de actualele partide politice şi pentru o clipă poate că se gândesc chiar că ar putea să se elibereze. Evident, când acel partid apare oamenilor nu le convine cine îl conduce, ideologia sau nu sunt interesaţi de mersul la vot. Deci, prieteni deontologi, nu vă speriaţi de un nou partid, este un un personaj, deocamdată imaginar, iar in perioade de criză nu se pot naşte zâne cum este Albă ca Zăpadă. În criză istoria ne spune că se veni pe lume Sfântul Gheorghe, ucigătorul de balaure, ori arhangheli de genul lui Mihail sau Gavril. Dar mai bine nu ne dorim ceva ce nu suntem sigur că am putea duce. Vorba marelui poet grec Odysseas Elitys: ”O nimica toată mi-am dorit si pedepsit am fot cu prea multul”. Sursa: blogul lui Vasile Dâncu

Cristian Teodorescu, scriitor: Poate a sosit momentul să ne întoarcem la societatea civilă

“Cum nu apare nici un partid pentru să merite să ne batem capul, iar cu cele care sînt ne-am păcălit destul, poate că a sosit momentul să ne întoarcem la societatea civilă. Nu ca să mai facem un partid, cum a fost eşuatul Partid al Alianţei Civice, ci ca să articulăm o structură dedicată binelui public, care să funcţioneze pe bază de voluntariat şi cu o conducere aleasă de toţi membrii. Sugestia asta se adresează tuturor celor care nu mai vor să voteze partide, dar vor să meargă la vot. Se adresează de asemenea tuturor celor care vor ca banul public să nu mai fie folosit pentru răsplătirea clientelei politice a partidului aflat la putere, indiferent care e acela. Şi ar trebui să răspundă tuturor nemulţumirilor personale faţă de mersul politicii de la noi prin articularea unei atitudini publice a cărei pondere să conteze pentru politicieni”. Sursa: VoxPublica