Iată balada fotbalului românesc:
Pe o stradă neagră, într-un vechi " hotel"
Unde curge-n vale un râu măricel
Plânge şi suspină micul Avrămel
Căci în bătălie, şeful lui dorit
A plecat la ONU şi n-a mai venit
Ochii săi albaştri ard în lăcrimele
Când vede cămaşa plină de zăbrele
Însă domn Mitică lângă el veghează
Şi cu dulci cuvinte îl îmbărbătează:
Lasă, măi, Avrame, nu te supăra
C-o să vină Naşu şi ne-o libera.
Un orologiu sună noaptea jumătate
La " hotel" în poartă oare cine bate?
Eu sunt, măi Avrame, şeful tău dorit
Eu, şi de la ONU mă întorc rănit
Soarta noastră fuse crudă astă dată
Mititelu duse luptă blestemată.
Dar deschideţi poarta..." leii" mă-nconjor
Steagurile albastre, mi-e frică de mor.
Ce spui, tu, străine? Naşu e departe
Braţul său prin ţară mii de bani împarte
De eşti tu acela, nu-ţi sunt slugă eu!
Vrei cumva stăpîne să " vorbesc" şi eu?
Dacă tu eşti Mircea, cu adevărat,
Du-te la UEFA, fii ne-înduplecat!
Cere suspendarea, din orice competiţii,
Şi adu-l cu tine şi pe "barbut" Piţi.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M