După 7 ani de jurnalism scris, Oana Dobre (o găsiţi în blogosferă la Blog de ziaristă blondă) şi-a depăşit inhibiţiile şi temerile şi a reuşit să facă faţă cu succes în faţa camerelor de filmat. Pe timpul verii ea a prezentat emisiunea "Ediţie specială", dar şi talk-show-ul "DA sau NU", alături de Mihai Tatulici. Despre ezitările de "a sări din ziar în televiziune", despre munca alături de Mihai Tatulici, despre bloguri, "shoes du jour", corespondenţe în Irak, gafe, realizări şi nu numai, a vorbit Oana Dobre în interviul ce urmează.

Reporter: Am citit că îţi plac filmele documentare despre război (Irak, respectiv) sau despre jurnalişti şi război. Ce te atrage la acest subiect? Citeşti warbloguri? Ai citit cartea lui Salam Pax, The Baghdad Blog?
Oana Dobre: Filmele documentare în general cred că ar trebui să facă parte din video-bibliografia oricărui jurnalist care încearcă să lucreze în televiziune. Este adevărat că mă fascinează cele despre război (că îmi plac cred ca ar fi mult spus), pentru că mă interesează partea "ascunsă" a conflictelor: interesele economice, dramele umane care sunt atât de multe încât aproape îşi pierd semnificaţia individuală, efortul jurnaliştilor care redau toate astea. De warbloguri, din păcate, nu am timp şi nici cartea pe care voi o mentionaţi nu am citit-o. Poate voi face asta, atunci când voi avea 2-3 zile libere.

Reporter: Eşti anti-Bush? Pe cine ai susţine la preşedinţia SUA, dacă ai fi cetăţean american?
Oana Dobre: E exagerat să mă declar anti-Bush, dar am o reţinere faţă de politica lui externă. Simt că nu şi-a justificat suficient de bine şi de transparent intervenţiile militare. Dacă aş fi cetăţean SUA, aş susţine, probabil, un candidat democrat. Admir, de exemplu, ascensiunea lui Barrack Obama.

Reporter: Te-ar tenta să fii corespondent de război în Irak?
Oana Dobre: Da, m-ar tenta, dar numai în momentul în care aş stăpâni suficient de bine tehnica de televiziune încât să pot face faţă onorabil. Acolo eşti vulnerabil din atâtea puncte de vedere, încât este absolut necesar să-ţi lipsească macar vulnerabilitatea profesională. Mai am mult de învăţat, aşa că prefer să nu-mi fac iluzii vanitoase.

Reporter: Ce îţi place la Larry King? Ce om din mass media româneşti apreciezi?
Oana Dobre: E greu să spun ce îmi place mie, o începătoare, la un om care a facut istorie în televiziune. Larry King e un mit al televiziunii şi înainte de a-i aprecia munca trebuie să o cunosc şi să o înţeleg integral.

Reporter: De ce ţi-ai deschis blog? Când ai timp să te ocupi de el? Ce faci când nu ai inspiraţie şi totuşi vrei să postezi ceva?
Oana Dobre: Mi-am deschis blog pentru că îmi este atât de drag scrisul şi sunt atât de obişnuită cu ritmicitatea lui în 7 ani de muncă de ziar, încât mi-a fost imposibil să mă despart de el. Timp îmi fac de obicei seara sau chiar noaptea. Iar dacă nu am inspiraţie, pur şi simplu nu postez nimic.

Reporter: Cu riscul de a-i supăra pe unii bloggeri, care ţi se pare cel mai bun, cel mai interesant blog din România (din punct de vedere al conţinutului)?
Oana Dobre: Pentru că este mai aproape de reflexele mele de jurnalist în domeniul politic, îl voi numi pe cel al lui Cristian Şutu.

Reporter: Cum alegi "Shoes du jour" pentru blog?
Oana Dobre: E hobbyul meu nocturn! "Scanez" câteva site-uri de modă şi de fiecare dată îmi rămân privirile pe câte o pereche. Când se întâmplă asta, e clar - locul ei e pe blog!

Reporter: Cum ai ajuns să lucrezi în televiziune? Cum e să lucrezi cu Mihai Tatulici?
Oana Dobre: Am ajuns în televiziune mai întâi ca invitat. Eram atât de inhibată de camera, încât a fost o surpriză pentru mine să primesc propunerea de a face lucrul ăsta de-adevăratelea. Am şi ezitat multă vreme înainte de a sări din ziar în televiziune - cam un an-, din simplul motiv că mă simţeam îngrozitor de complexată faţă de cei care muncesc în televiziune de ani de zile şi care ştiu atâtea lucruri despre meseria asta. Am reuşit să depăşesc o parte din complexe, dar majoritatea sunt încă valabile. Oricât de bun ai fi ca jurnalist la un cotidian, în momentul în care iei în serios televiziunea, îţi dai seama de un lucru: acolo unde munca de ziar se termină (scrierea textului), cea de televiziune abia începe.
Mihai Tatulici este cel care m-a învăţat abecedarul TV şi care a ştiut să facă asta într-un mod fascinant, palpitant şi plin de umor. A avut răbdare să se coboare la nivelul meu profesional (care din punct de vedere al tehnicii TV bătea spre 0) şi să îmi arate cum se face televiziunea. În acelaşi timp, este un partener de muncă corect, exigent, dar ştie să facă tot procesul ăsta pedagogic foarte relaxat. Şi ştie să respecte opiniile alternative.

Reporter: Ai accepta să prezinţi jurnalul?
Oana Dobre: Nu cred că aş fi recomandată pentru aşa ceva. Îmi lipseşte exerciţiul prompterului şi anii de experienţă care stau în spatele oricărui prezentator tv de calitate.

Reporter: Unde îţi doreşti să ajungi din punct de vedere profesional?
Oana Dobre: Îmi doresc, pur şi simplu, să ies la pensie ca jurnalist şi să las în spate câteva materiale memorabile.

Reporter: De ce i-ai trimis tocmai lui Adrian Năstase provocarea de a-şi posta desktop-ul pe blog?
Oana Dobre: Din două motive: primul este curiozitatea omenească, iar al doilea - dorinţa de a vedea până la ce punct îşi asumă statutul de blogger.

Reporter: Cum ţi s-a parut ofensiva gherilei digitale pro-Băsescu din timpul referndumului?
Oana Dobre: Eficientă pentru că a mobilizat electoratul tânăr şi educat (greu de adus la vot), dar şi ca inovaţie în comunicarea politică. În 2008 cred că vom vedea această tehnică împrumutată de majoritatea partidelor.

Reporter: Care e cel mai mare regret al tău de anul acesta?
Oana Dobre: Am încercat să-mi amintesc, dar nu-mi vine în minte nici un regret semnificativ.

Reporter: Care e cea mai mare gafă pe care ai făcut-o ca jurnalist? Dar cea mai mare realizare?
Oana Dobre: Cea mai mare gafă a fost aceea de a nu-mi ţine în frâu temperamentul, uneori. Din fericire, acest neajuns a fost incidental şi este educabil. Cea mai mare realizare a fost aceea că am reusit să trec 7 ani şi jumătate prin meseria de jurnalist onorabil, fără compromisuri şi cu sentimentul că am scris câteva materiale de referinţa (în primul rând despre fosta Securitate şi politicienii care au colaborat cu ea, dar şi reportajele de la luptele de stradă din Ungaria, din toamna lui 2006). În televiziune, reportajul de care sunt cel mai mândră este cel filmat în secţia condamnaţilor pe viaţă din Penitenciarul Craiova. A, iată că mi-am amintit şi un regret semnificativ: că nu am reuşit sa-i iau un interviu lui Passaris. L-am văzut, am încercat să-l conving (prin bileţele, că altfel nu se putea), dar nu a acceptat. A spus că nu e in interesul lui.

Reporter: Ce proiecte mai ai în pregătire? Vei prezenta aceleaşi emisiuni şi pe grila de toamnă?
Oana Dobre: Proiectele le veti afla o dată cu grila nouă. Proiectul cel mai important este să mai învăţ câteva litere din abecedarul TV.

Realizat de Adriana Ţăruş