O nouă hartă craterelor de pe Lună, alcătuită de către NASA cu ajutorul Lunar Reconnaissance Orbiter a reaprins o dezbatere mai veche cu privirea unui bombardament al satelitului nostru, la începutul vieţii sale.
Conform teoriei general acceptate astăzi, Luna s-a format în urmă cu 4,5 miliarde ani, din resturile unei coliziuni între Pământ şi un alt corp de mărimea planetei Marte. Suprafaţa poartă însemnele multor impacturi, a căror frecvenţă a scăzut însă în timp.
În urmă cu 3,9 miliarde de ani numărul impacturilor a crescut simţitor, dar nimeni nu ştie de ce. Dovezile cu privire la acest bombardament timpuriu au fost aduse de către astronauţii din programul Apollo, multe dintre site-urile unde au ajuns aceştia datând din acea perioadă.
Potrivit newscientist.com, noi observaţii făcute de Lunar Reconnaissance Orbiter au întărit teoria care spune că Luna a suferit două seturi de bombardamente distincte, primul fiind produs de către obiecte din centura de asteroizi dintre Marte şi Jupiter, iar al doilea va fiind compus doar din obiecte din apropierea Pământului.
Cercetătorii conduşi de James Head de la University of Providence, Rhode Island, au identificat 5185 de cratere cu diametre de cel puţin 20 de kilometri. Au descoperit că regiunile mai vechi aveau mai multe cratere vechi decât regiunile tinere, fapt care susţine teoria anterioară.
Pe de altă parte însă, Gerhard Neukum de la University of Berlin din Germania nu este de acord. El crede că diferenţele între distribuţia şi mărimea craterelor se datorează unor procese interne ale Lunii care pot le pot acoperi prin erupţii vulcanice şi resturi ale altor impacturi.
Cercetătorul german spune că toate rocile aduse de misiunile Apollo provin din apropierea unui bazin de impact uriaş, numit Imbrium, care s-a format în urmă cu 3,9 miliarde de ani, de unde şi teoria greşită anterioară.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M