Spitalele din România devin rând pe rând adevărate bombe biologice pentru pacienţi, atât din cauza slabei dotări şi a igienei precare, cât şi din lipsa de interes a doctorilor. Chiar în acest an, soprana Amelia Antoniu a intrat în comă după ce a luat un virus intraspitalicesc într-unul dintre unităţile medicale din Capitală. Cazul Ameliei Antoniu a fost amplu mediatizat, dar, din păcate, multe astfel de drame se consumă în anonimat în spitalele din România.
Bianca Berendei a fost o fetiţă sănătoasă la naştere, dar care s-a putut bucura de viaţă numai jumătate de an, din cauza neglijenţei unor cadre medicale din Bucureşti.
La vârsta de trei luni, micuţa a fost diagnosticată cu craniostenoză metopică, ceea ce se traducea printr-un posibil retard mintal în viitor.
Părinţii s-au hotărât să nu rişte şi au programat copilul pentru operaţie la Spitalul Bagdasar Arseni din Capitală, fără să îşi imagineze măcar că această decizie ar putea fi fatală pentru singurul lor copil.
"Ne-am dus peste aproape trei luni de zile pentru că am vrut să vedem despre ce este vorba. Am cerut şi alte păreri şi am ajuns la concluzia că trebuie să operăm copilul cu toate că în momentul respectiv Bianca era perfect normală", a povestit mama fetiţei, Oana Berendei, pentru REALITATEA.NET.
"În jur de 13 septembrie am fost la spital când era de gardă doctorul cu care vorbisem şi am vrut să o operăm, după cum era programată. Doctorul nici măcar nu s-a uitat pe analize sau pe tomograf şi mi-a spus -poţi să pleci acasă, nu te internez astăzi nu am locuri în spital. Vii miercuri-", îşi aminteşte mama.
Miercuri, pe 22 septembrie, părinţii s-au întors cu fetiţa în spital şi s-au internat.
"M-am dus pe secţie în salon. Am avut un pat....paturile la acel spital sunt fără zăbrele pe stânga şi pe dreapta, iar copilul poate să cadă oricând dacă părinţii nu sunt atenţi. Dar am stat tot timpul lângă Bianca. La vizită, doctorul a spus că o să o opereze joi dimineaţa şi că ar trebui ca, cel târziu la ora cinci, să fie ultima masă. Dar joi dimineaţă nu au operat-o şi au hotărât să o opereze vineri. La fel, i-am dat Biancăi să mănânce ultima dată la ora cinci, şi înainte de operaţie a spus - poţi să pleci acasă, nu operăm copilul avem o infecţie în sala de operaţie şi trebuie să sterilizăm. Sunt copii răciţi în salon, vii luni dimineaţă-", a explicat Oana Berendei.
Nici a treia oară nu a fost cu noroc pentru familia Berendei, chiar dacă de data aceasta au fost internate şi au respectat şi doctorii data operaţiei. Medicul care a operat fetiţa nu s-a interesat de analizele micuţei. Pentru el era mult mai important modul în care fetiţa urma să fie tunsă.
"La 09:20 am plecat spre sala de operaţie. Nu s-a uitat pe acte m-a pus să semnez pe o foaie că sunt de acord şi că ştiu riscurile cu toate că nu a spus nimic despre riscuri. Singurele riscuri despre care mi-au vorbit au fost hemoragia şi stafilococul. După aia m-au întrebat câte kilograme are fata pentru că ei acolo nu au cântar şi aşa cum ni s-a spus după aia: -v-am văzut destul de spălaţi ca să avem încredere că ştiţi câte kilograme are fata-", povesteşte mama.
Femeia chiar ştia că micuţa avea opt kilograme. Mai mult decât atât, s-a bucurat când medicii au rugat-o să o lase pe fetiţă îmbrăcată în sala de operaţii.
"Eu eram îmbrăcată în pijama şi cu halat pe mine şi tot îmi era frig", îşi aminteşte femeia.
"Au început asistentele să vină cu o oală de mâncare pe care scria sterilizare. Au pus-o pe un reşou cu trei picioare pentru că unul era rupt. Mi-au luat copilul şi vorbeau despre cum să o intubeze..să îi pună un tub de 3,5 sau de 4 iar asistenta a aspus: - nu, pune-i de 3,5 că 4 e prea mare-", ne-a povestit cu lacrimi în ochi mama fetiţei.
Părinţii micuţei de şase luni nu s-au supărat nici măcar când doctorii i-au lovit foarte tare copilul, la intubare.
"După operaţie, Bianca avea dintele de jos vânăt şi gingia vânătă. Probabil la intubare s-a întâmplat ceva, a lovit-o. Chiar şi asistenta a spus să nu mă sperii dacă se va întâmpla ceva şi îi va cădea dintele pentru că era foarte grav", a explicat Oana Berendei.
Complicaţiile apar chiar din timpul operaţiei, dar medicii susţin că nu sunt probleme
Potrivit spuselor doctorilor înainte de operaţie, aceasta ar fi trebuit să dureze aproximativ trei ore, dar în realitate a durat cu o oră mai mult.
"În timpul opreraţiei, doctorul a ieşit de două ori. M-am ridicat şi mi-a făcut semn -stai liniştită, este nevoie de sânge ca să fie pacientul bine - . Apoi a trebuit să se ducă înapoi în sala de operaţie. A mai ieşit odată şi mi-a cerut medicamente, în condiţiile în care înainte de operaţie am întrebat, iar medicii au spus că nu este nevoie de nimic", a povestit mama fetiţei.
Au dus-o apoi pe secţia de Terapie Intensivă pentru că li s-a părut că s-a trezit mai târziu. Acolo a rămas până a doua zi de dimineaţă, şi asta la insistenţele mamei, căci medicii ar fi trimis-o imediat în salon, alături de alţi copii internaţi, chiar dacă avea dren în cap. Oana Berendei îşi aminteşte cum asistentele i-au monitorizat micuţei numai serul fiziologic şi tensiunea.
"A venit secundul de la operaţie, s-a uitat la ea şi l-am rugat să schimbe pansamentul pentru că, după părerea mea era cam plin de sânge şi îi fugea de pe cap. Operaţia rămânea goală. El a spus că nu este cazul, şi că îl va schimba a doua zi când îi vor scoate şi drenul".
Chiar şi anestezistul a spus că se simte bine. Aceeaşi senzaţie, de operaţie reuşită, i-au dat medicii şi a doua zi de dimineaţă, când au venit la vizită.
"Chiar am avut impresia că domnul doctor se laudă cu operaţia. Chiar am vorbit cu soţul la telefon şi i-am spus că doctorul e mândru de ce a făcut, că operaţia este în regulă".
Fetiţei a început să îi fie rău chiar în momentul în care au mutat-o în salon
Atunci au luat doctorii decizia că este bine să o scoată de la Terapie Intensivă, însă exact când au ajuns în salon, fetiţa a început să vomite. Asistentele i-au spus mamei că este efectul anesteziei şi nu are motive să se îngrijoreze.
"După ce i-au scos unui copil aţele, acolo în salon, i-a scos şi Biancăi drenul din cap. A stat uimitor de liniştită. Nu a spus nimic nimic. I-a scos drenul şi a plecat", a mai povestit femeia.
Mama fetiţei nici nu se gândea că abia atunci începea greul pentru singurul ei copil.
“Când am vrut să o schimb a început să plângă. M-am gândit că i-a trecut efectul anesteziei, al calmantelor. Am vrut să chem asistenta, dar deja Bianca începuse să fie palidă, să aibă transpiraţie, ceva era clar în neregulă. Mi-a spus să îi dau un novocalmin", îşi aminteşte cu groază Oana Berendei.
Abia după ce a eliminat novocalminul, asistenta i-a sugerat mamei să îi dea un Nurofen şi i-a pus puţin masca de oxigen.
"Doamnă, dar adoarme copilul, este în regulă că adoarme? - Da, nu este nicio problemă. Probabil e o lipotimie -, tot timpul susţinea că e lipotimie", a povestit mama micuţei.
Doctorul curant a fost cel care a observat că ceva nu este în regulă cu fetiţa şi au dus-o să îi facă un tomograf.
"Doctorul curant i-a spus - mă scuzaţi , dar ceva se întâmplă -...probabil s-a gândit că a fost o hemoragie internă sau ceva în neregulă cu operaţia. [...]Pe drum până la tomograf tot auzeam secundul că vorbea de convulsii. La tomograf m-au lăsat cu fata acolo. Mi-au spus că este în regulă operaţia, este foarte bine", îşi mai aminteşte mama copilului.
"L-am întebat pe secund , domnule doctor despre ce stări vorbiţi despre ce convulsii? - stări de epilepsie - . Dar copilul meu nu a avut aşa ceva. Mă gândeam... asta e doamne, măcar rămâne cu aşa ceva dar totul va fi bine", a spus Oana Berendei pentru REALITATEA.NET.
"Pe salon au încercat să îi administreze calmant, dar cateterul era înfundat. Serul fiziologic nu putea să ajungă la ea. Atunci asistenta a spus că oricum i se administrase până la jumătatea zilei cât ar fi trebuit să îi dea pentru o zi întreagă şi atunci a luat decizia să bage calmant direct pe cateter", a povestit mama copilului.
A murit sub privirile doctorilor, dar nu au resuscitat-o pe loc, ci după ce au dus-o în celălalt capăt al spitalului
Femeia îşi aminteşte cu groază convorbirea telefonică a doctorului, din momentul în care a intrat în salon.
"A venit doctorul curant. Vorbea la telefon cu cineva îi spunea că are 8 kg că a fost operat, iar asistenta îi spunea că are stări de lipotimie pentru că începuse să strângă mâinile şi le dădea drumul. La un moment dat am văzut că s-a albit, buzele i s-au învineţit şi a întins mâinile aşa", şi-a amintit Oana Berendei.
Abia atunci a decis doctorul să o ia şi să o ducă din nou la Terapie Intensivă.
„Am alergat după asistentă pentru că alergau îi făceu capul copilului uite aşa tot timpul îi sărea..şi îi sărea aşa capul. Au dus-o pe un pat şi venea doctorul la noi. A venit şi soţul între timp, venea doctorul la noi, tot timpul îşi dădea aşa cu mâinile în cap şi spunea - nu este bine, nu este bine -, soţul îi spunea să se ducă lângă copil - faceţi ceva să-i fie bine copilului- şi el venea lângă noi şi spunea - nu e bine -".
Femeia îşi aminteşte cum erau asistentele strânse în jurul micuţei şi încercau să o resusciteze. După 15 minute şi-au dat seama că nu au padele, dar nici nu ştiau de unde să le ia.
"După 10-15 minute de masaj cardiac au început să strige aduceţi-i padelele. - dar unde sunt padelele? Ce padele? Dar nu sunt aici- ..plângeau şi alergau după lucruri", şi-a amintit cu amărăciune în suflet mama fetiţei .
Chiar dacă ieşea din salon la părinţi, doctorul nu le spunea nimic despre starea de sănătate a micuţei.
"Am întrebat dotorul de pe Terapie Intensivă: - Domnule doctor, a murit? Nu. E în comă? Nu. Şi atunci? Nu- . Ăsta era singurul lucru pe care mi-l spunea şi soţul îi spunea întruna dute şi stai lângă copil şi fă-i ceva nu sta lângă noi".
La ora 14:00, medicul a ieşit din salon şi a declarat decesul fetiţei..
"În jur de ora 14:00 ne-a spus că nu se mai poate face nimic. A fost stop respirator şi nu au mai putut să îi aducă cordul la normal. I-au delcarat decesul. Era intubată toată. A venit anestezistul la noi a încercat să ne explice că urmele sunt de la padele să nu zicem că sunt urme de la altceva", a spus Oana Berendei.
"Păi dacă ei nu ştiu să explice, eu, ca mamă, ce să justific? Că am un copil la cimitir?"
Chiar dacă decesul a survenit chiar sub privirile lor, doctorii nu îşi pot explica nici măcar la o lună de la incident ce s-a întâmplat de fapt.
„În data de 28 .10.2010 a fost operată, intervenţia chirurgicală decurgând în condiţii optime. Postoperator evoluţia bună, pacienta fiind transferată din serviciul ATI, pe secţie. În ziua de 29.10.2010, aproximativ ora 13:00, brusc se instalează stop respirator, bolnava fiind transeferată în serviciul ATI. CT-ul efectuat în urgenţă, nu arată o cauză chirurgicală a stopului respirator. Manevrele de resuscitare efectuate de către echipa de reanimatori au fost fără rezultat şi s-a declarat decesul la aora 14.10”, se arată în răspunsul dat de oficialii spitalului la solicitarea REALITATEA.NET. Reporterii REALITATEA.NET i-au întrebat pe doctori cum îşi explică decesul micuţei.
În răspunsul dat de oficialii spitalului, nu s-a specificat însă că fetiţei i s-a făcut rău înainte de instalarea stopului respirator. Acest document îl contrazice astfel pe cel pe care l-au dat medicii părinţilor.
„În jurul orei 12:45 29.09.2010 pacienta prezintă episoade repetate de transpiraţii, paloare şi alterarea stării de conştienţă. CT-ul cranian repetat de urgenţă nu relevă complicaţii post-operatorii. Pacienta prezintă o criză convulsivă tonico-clonică generalizată şi se administrează Desitin intrarectal şi manitol 30 ml. Întrucât a apărut apnee post-critică se transferă de urgenţă în secţia ATI. Epicriza ATI: pacient în stop cardio-respirator", se arată în document.
Părinţii le-au cerut medicilor să le spună de ce le-a murit fetiţa.
Păi dacă ei nu ştiu să explice, eu ce ca mamă ce să justific? Că am un copil la cimitir?"
Răspunsul soţilor Berendei a venit însă câteva săptămâni mai târziu de la IML: fetiţa lor a murit din cauza unei pneumonii.
"Stop cardio-respirator în urma unei pneumonii interstiţiale cu pleurezie. Asta ce înseamnă? O infecţie anterioară: atunci cum s-a dezvoltat în 24 de ore pentru că la ora 14: 00 se făceau 24 de ore de când au scos-o din operaţie", a explicat mama fetiţei.
Soţii Berendei nu vor însă să renunţe şi au făcut plângere la Parchet, la Colegiul Medicilor, la Ordinul Asistentelor şi Moaşelor, la Ministerul Sănătăţii şi la Comisia de Malpraxis.
Moartea singurului lor copil i-a făcut pe cei doi tineri să nu se mai gândească, cel puţin în perioada imediat următoare la un moştenitor. Oana Berendei a spus cu lacrimi în ochi că este convinsă că dacă ar mai face un copil, odată şi odată tot va ajunge şi el la spital, şi nu ar mai avea puterea să mai treacă prin aşa ceva.
"În ultima lună, atât eu cât şi soţul efectiv evităm să mai mergem acasă. Ne este frică să deschidem uşa la camera unde înainte era pătuţul, iar acum a rămas numai o poză îndoliată".
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M