A plecat cu părinţii, în Italia, ca sute de familii de romi. S-au dus acolo să muncească, să câştige un ban cinstit, dar familia ei nu a avut această şansă. Au muncit pe unde au putut, au cerşit, iar revolta italienilor s-a abătut şi asupra lor. Au făcut foamea, au trăit în cocioabe de carton sau sub cerul liber, fata a fost bătută şi şi-a văzut familia maltratată, au îndurat umilinţe fără sfârşit. Destine triste, ca multe altele care au căutat speranţe în străinătate.
Povestea Rebeccăi este însă diferită, pentru că viaţa ei a căpătat o altă direcţie. Fetiţa a pus pe hârtie ce a văzut şi ce a trăit. Şi-a scris şi şi-a desenat viaţa. Cu talent. Soarta a făcut ca desenele ei să ajungă pe mâinile unor oameni care au ajutat-o, iar talentul ei a impresionat. Astfel că Rebecca a câştigat Premiul Unicef pentru Artă şi Interculturalitate pe 2008.
Ziarele din străinătate au început să-i dedice ample reportaje, iar oamenii să îşi schimbe părerea despre romi. Rebecca devine astfel unul dintre exemplele fericite, un copil care, fără prea multă şcoală, arată străinătăţii că nu toţi cei care merg acolo ne fac de râs, ci ne fac să ne mândrim.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M