Numărul de adopţii a scăzut la jumătate, în România, după ce, la începutul acestui an, a intrat în vigoare noua legislaţie privind modul în care o familie poate să adopte un copil.

Numai 316 copii au fost adoptaţi în primele şase luni ale lui 2007, în comparaţie cu 2006, când numărul acestora a fost de 1421. Motivul este determinat de procesul extrem de anevoios. Şi asta, pentru că o modificare esenţială pe care o aduce noua lege este că minorul trebuie în primul rând să fie declarat adoptabil prin hotărâre judecătorească, iar acest lucru nu se întâmplă până când rudele până la gradul patru nu sunt găsite şi nu refuză să îl ia sub tutelă.

Totul începe cu o evaluare pe care o fac asistenţii sociali şi psihologii familiei, într-o primă întîlnire, de cel puţin 30 de minute. Dacă familia trece acest prim test, vor mai urma alte 6 întâlniri la care sunt chemaţi fie ambii părinţi, fie doar unul dintre ei.

Şirul întâlnirilor nu se încheie aici. Familia care doreşte să adopte un copil este consiliată şi poate pune întrebări specialiştilor în cursul altor patru întâlniri. Urmează o şedinţă de discuţii şi evaluare cu autorităţile, de cel puţin patru ore, după cum specifică legea. Până când copilul ajunge în familie mai este nevoie de alte trei şedinţe cu o durată de 4 - 6 ore, în care se discută despre trauma copilului, a familiei, relaţia cu proprii părinţi, motivaţia pentru adopţie şi aşteptările familiei. Abia după aceea se întocmeşte raportul final.

În concluzie, procesul de adopţie presupune 15 întâlniri şi poate dura chiar şi câteva luni. Autorităţile ne liniştesc însă şi spun că aceasta este calea cea mai sigură pentru ca un copil să ajungă în familia potrivită şi că, abia acum, legislaţia noastră este armonizată cu cea europeană.