Cu siguranţă suntem avangardişti la capitolul contracte pe termen determinat. Noul Cod al muncii a abrogat obligativitatea ca după trei contracte pe termen determinat, salariatul să fie angajat definitiv. În legile comparate din cele trei ţări europene, Franţa, Italia şi Spania, se precizează clar în ce condiţii poate angajatorul să folosească aceste contracte şi cât timp pot fi utilizate. Prin noul Cod al Muncii, angajările se fac mai greu, iar plecarea de la un loc de muncă e mai dificilă.
La capitolul "perioadă de probă" nu suntem avangardişti dacă facem comparatia cu Franţa unde perioada de probă poate ajunge la 120 de zile. Diferenţa stă însă în detalii. Legea franceză specifică perioade diferite în funcţie de pregătire şi de poziţia pentru care se face angajarea. Italienii s-ar putea inspira din codul nostru la acest capitol. Legislaţia italiană nu prevede o perioadă anume de probă, aceasta fiind stabilită în contractul de muncă. La fel şi în Spania unde în absenţa unui acord, verificarea aptitudinilor nu poate dura mai mult de 6 luni.
Cât priveşte demisia, Codul Muncii este avangardist în a ţine mai mult timp angajatul la muncă. Perioada de preaviz nu poate fi mai mică de 20 de zile. Legea franceză şi cea spaniolă nu stabilesc o perioadă de preaviz obligatorie. Aceasta poate fi precizată în contractul de muncă. În Italia demisia nu trebuie să fie nici măcar în formă scrisă, iar angajatorul poate încuraja demisia prin furnizarea unui stimulent economic.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M