PORTRETUL "LUCEAFĂRULUI HUILEI":
Un personaj extrem de complex, cu şarm, agresiv uneori, cu o uşoară labilitate psihică. Aşa îl descriu pe Miron Cozma procurorii care i-au anchetat faptele săvârşite în timpul mineriadelor. Pe de altă parte, avocaţii lui, cei care l-au apărat în instanţă, cred că are o forţă morală de invidiat. Cei care l-au păzit însă, gardienii din penitenciare, susţin că fostul lider al minerilor este o persoană dificilă şi violentă.

Apărătorii lui Cozma, care au pledat ani de zile în favoarea lui, au o altă părere despre fostul lider al minerilor. Viorel Dumitrescu, avocat, spune: "Are o forţă morală de invidiat. Este convins că toate eforturile pe care le-a făcut şi sacrificiul lui au fost pentru mineri...Eu cred că acest om este făcut să se expună din dorinţa de a da o mână de ajutor celor aflaţi în suferinţă. Este genul de om care merge până la sacrificiu, pentru şi în folosul celorlalţi. "

Gardienii din penitenciarele în care a fost închis Cozma au văzut şi altă faţă a fostului lider al minerilor. Paul Dumitraşcu, director la Inspecţia Judiciară din Ministerul Justiţiei, spune: ""Era un deţinut problemă. Un deţinut care, pe fondul dorinţei de a fi tratat ca lider, a avut o gamă de conduite neregulamentare. Pornind de la agresarea, violentarea, ameninţarea gardienilor, până la desconsiderarea personalului de execuţie, refuzul de a se supune unor acţiuni în penitenciar".

La ultimele două propuneri de eliberare condiţionată făcute de Comisia Specială de la Penitencirul Rahova, Miron Cozma apare, însă, ca un deţinut model: nu a avut abateri disciplinare şi a participat intens la activităţile sportive şi religioase.

MINERIADELE LUI COZMA
Prima mineriadă a fost declanşată în 29 ianuarie 1990. Atunci, minerii nu au avut forţă, iar urmările politice şi sociale ale revoltei au fost nesemnificative. Încercările au continuat şi o lună mai târziu. Rezultatul a fost tot nesemnificativ.

Cea mai sângeroasă dintre toate mineriadele a fost, însă, cea din 13-15 iunie 1990. Mii de mineri au venit atunci în Bucureşti, conduşi de doi lideri: inginerul Nicolae Cămărăşescu şi subinginerul Miron Cozma. În mineriada din 13-15 iunie 1990 au murit şapte oameni şi au fost răniţi aproape o mie.

Mineriada a patra a avut loc între 24 şi 28 septembrie 1991. Atunci a fost asediat Palatul Victoria şi au murit trei oameni. Premierul de atunci, Petre Roman, a fost nevoit să demisioneze.

În august 1994 a avut loc a cincea mineriadă. Minerii conduşi de Cozma au ajuns atunci până la Rm. Vâlcea. În ianuarie 1999, la a şasea acţiune a minerilor, Miron Cozma ar fi trebuit să fie încarcerat, în urma condamnării sale definitive.

Cozma a organizat o adevărată expediţie în forţă, cunoscută sub numele de "mineriada de la Costeşti", care a culminat cu agresarea forţelor de ordine.

Totul s-a terminat prin "Pacea de la Cozia", semnată cu primul-ministru de atunci, Radu Vasile. În mineriada a şaptea şi ultima, din februarie 1999, pe podul de la Stoeneşti, Cozma şi cei patru "locotenenţi" ai săi au fost arestaţi.

În procesul care a urmat acestei mineriade, Miron Cozma a fost condamnat definitiv la zece ani de închisoare.