Codul de procedură penală prevede cinci situaţii clare care ar putea duce la răsturnarea unei sentinţe definitive într-un caz. Toate prevăzute de articolul 394.
Revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Situaţiile în care revizuirea are câştig de cauză sunt însă excepţionale.
"Un exemplu strigător a fost în cazul generalului Pacepa în care Curtea Naţională l-a rejudecat pentru că procedurile de citare în dosarul penal au fost nelegale", a declarat avocatul Cătălin Dancu.
Procedura de revizuire poate fi declanşată doar la cererea condamnatului. Un procuror analizează cererea, apoi poate sesiza instanţa competentă. Judecătorul poate admite sau respinge, de principiu, cererea. Specialiştii în drept penal spun însă că un judecător va decide schimbarea în parte a unei sentinţe definitive sau chiar reluarea procesului doar în cazul în care sunt aduse în faţa lui argumente suficient de puternice, în stare să răstoarne întregul probatoriu.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M