Între 4-7 decembrie 1973, Nicolae Ceauşescu urmează să facă o vizită oficială în SUA, la invitaţia preşedintelui Richard Nixon. Nu numai de asta „Comunicatului” i se rezervă locul din dreapta, sus, al „Scînteii” din 20 noiembrie 1973.
„Business Week” nu-i o publicaţie oarecare, ci una dintre cele mai influente din America şi din lume. Înfiinţată în 1929, revista e un fel de Biblie pentru oamenii de afaceri din Occident, dar şi pentru membrii Establishmentului în general. Un politician căruia i se cere un interviu spre publicare în paginile „Business Week” devine automat un personaj care merită atenţia cercurilor de afaceri.
Cel trimis să-i ia un interviu lui Nicolae Ceauşescu e ditamai redactorul şef-adjunct al revistei. Nu un corespondent pentru Europa de Est, locuind cu chirie la Londra, pentru că în lagărul socialist nu găsea un apartament cu apă curentă, nici măcar un şef de secţie sau redactor. Momentului i se acordă, aşadar, o importanţă deosebită din partea lui Nicolae Ceauşescu. La primire e prezent şi Cornel Burtică, membru supleant al CPEx, secretar cu presa al C.C. al PCR.
Uzanţele cer ca interviul să fie reprodus în presa românească după apariţia în publicaţia străină. Sâmbătă, 1 decembrie 1973, „Scînteia” publică în întregime interviul luat de „Business Week” lui Nicolae Ceauşescu, sub semnătura redactorului şef adjunct John Pearson.
Textului i se acordă de către oficios o înaltă favoare. Începe în colţul din dreapta sus al paginii întâi a ziarului, sub titlul „Interviul acordat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu revistei «Business Week» din SUA“ şi se continuă la pagina a treia, în a doua jumătate – cea de jos –, întrucât jumătatea de sus e rezervată continuării de la pagina întâi a „Hotărîrii Plenarei C.C. al PCR din 27-28 noiembrie 1973 cu privire la activitatea internaţională a partidului şi statului“.
Prefaţa la interviu se grăbeşte să reamintească: „După cum s-a anunţat, la 19 noiembrie, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a primit pe ziaristul John Pearson, redactor-şef adjunct al revistei «Business Week» din S.U.A., căruia i-a acordat următorul interviu.“
Americanul John Pearson era românul Ion Agheană
Trecut-au anii, „ca lungi nouri pe şesuri“, cum ar zice Poetul. Nicolae Ceauşescu a fost răsturnat de la Putere printr-o lovitură de stat ticluită de URSS şi acceptată de SUA. A fost executat la Târgovişte, în ziua de Crăciun, 25 decembrie 1989, la ordinul fostului său camarad de partid şi de stat, Ion Iliescu.
În 2002, regretatul Mihai Pelin publică la editura Compania volumul Opisul emigraţiei politice. Destine în 1222 de fişe alcătuite pe baza dosarelor din arhivele Securităţii. Scotocind prin arhive, autorul scoate la iveală nu atât destine de refugiaţi politici români, cît mai ales reflectarea acestor destine în hârtiile Securităţii.La prima literă din alfabet, A, volumul ne pune la dispoziţie fişa lui Agheană, Ion Ştefan. Lovitura loviturilor!
Potrivit documentelor Securităţii, John Pearson, redactorul şef adjunct al prestigiosului „Business Week”, primit de Nicolae Ceauşescu pentru a-i acorda un interviu, e românul Agheană, Ion Ştefan, născut în 1939, la Ploieşti, absolvent al Liceului Militar „Ştefan cel Mare“ din Iaşi. Nu, nu e vorba de un român ajuns în America şi parvenit, prin propriile puteri, la funcţia de redactor-şef adjunct la un săptămînal precum „Business Week“, ci de un fost agent al Securităţii. Notează Mihai Pelin din dosarul lui Ştefan Ion Agheană: „În 1956 s-a transferat într-o şcoală de Securitate, iar foştii colegi i-au pierdut urma. La mijlocul anilor ’60, la rubrica de anunţuri a «României libere», s-a semnalat moartea sa după o scurtă şi grea suferinţă. Nimeni nu avea de unde să ştie că Ion Agheană fusese plasat de Securitate în Occident, devenind ceea ce în limbaj de specialitate se numeşte «agent fantomă». A revenit în România în 1973, în ajunul unei vizite întreprinse de Nicolae Ceauşescu în SUA. Nu mai era Ion Agheană, era ziaristul american John Pearson, redactor-şef adjunct al reputatului hebdomadar «Business Week». Probabil, noua identitate şi-a procurat-o cu sprijinul CIA, căreia i s-a deconspirat chiar din clipa când a pus picorul pe pământ american. Serviciul de spionaj de la Bucureşti nu-l putea propulsa într-o asemenea funcţie în numai trei-patru ani. Nici unul dintre demnitarii români ai timpului, exceptîndu-l pe generalul Nicolae Doicaru, şeful Direcţiei de Informaţii Externe, nu cunoştea adevărata identitate a lui John Pearson“.
Continuarea pe historia.ro
