Motivare CCR: Imunitatea protejează parlamentarul faţă de eventualele presiuni sau abuzuri

Curtea Constituţională a României arată, în motivarea citată, că "reglementarea constituţională a imunităţii parlamentare este justificată de necesitatea protecţiei mandatului parlamentar, ca garanţie a înfăptuirii prerogativelor constituţionale şi, totodată, o condiţie a funcţionării statului de drept. În activitatea sa, parlamentarul trebuie să se bucure de o reală libertate de gândire, expresie şi acţiune, astfel încât să-şi exercite mandatul în mod eficient".

Pe de altă parte, spun judecătorii CCR, instituţia imunităţii parlamentare, sub cele două forme ale sale, "protejează parlamentarul faţă de eventualele presiuni sau abuzuri ce s-ar comite împotriva persoanei sale, fiindu-i astfel asigurată independenţa, libertatea şi siguranţa în exercitarea drepturilor şi a obligaţiilor care-i revin potrivit Constituţiei şi legilor".

Mai mult, se arată în documentul citat, eliminarea oricăreia dintre aceste forme ale imunităţii parlamentare are ca efect direct suprimarea unei garanţii care priveşte atât mandatul Camerelor, cât şi al fiecărui parlamentar în parte, cu consecinţe grave supra îndeplinirii de către Parlament a rolului său constituţional.

"În ceea ce priveşte persoana care ocupă demnitatea publică de parlamentar, eliminarea oricăreia dintre aceste forme ale imunităţii parlamentarea are ca efect suprimarea garanţiilor unor drepturi şi libertăţi fundamentale, respectiv libertatea individuală şi libertatea de exprimare".

"Pentru aceste considerente, şi văzând că prin proiectul legii de revizuire a Constituţiei este eliminată inviolabilitatea  parlamentarului, adică acea imunitate de procedură care protejează parlamentarul împotriva urmăririlor penale abuzive sauvexatorii, instituţia imunităţii parlamentare fiind astfel golită de conţinut, Curtea constată că modificarea propusă sub acest aspect este neconstituţională, deoarece are ca efect suprimarea unei garanţii a unui drept fundamental al persoanei care ocupă o demnitate publică, încălcându-se astfel limitele revizuirii prevăzute de art.152 alin.(2) din Constituţie", se punctează în motivare.

Pe de altă parte, în considerentele deciziei din 17 iunie, Curtea susţine că actualele reglementări din Constituţie cu privire la imunitatea parlamentarilor "continuă tradiţia statului român ale cărei baze au fost puse încă din anul 1864". Mai mult, în document sunt date o serie de exemple din Legile fundamentale ale altor state europene, care au reglementată imunitatea parlamentară.

Curtea Constituţională a decis vineri, cu majoritate de voturi, că eliminarea obligativităţii avizului dat de Legislativ pentru reţinerea, arestarea şi percheziţionarea unui parlamentar, dar şi a unui ministru care este şi parlamentar suprimă un drept al persoanei care ocupă o demnitate publică.

Astfel, CCR constată că modificarea alin.(2) şi abrogarea alin.(3) ale art.72 din Constituţie sunt neconstituţionale "deoarece au ca efect suprimarea unui drept fundamental al persoanei care ocupă o demnitate publică, încălcându-se astfel limitele revizuirii prevăzute de art.152 alin.(2) din Constituţie", după cum se arată într-un comunicat remis de CCR.

În proiectul de revizuire trimis de Preşedinţiei Curţii Constituţionale, articolul 72 referitor la imunitatea parlamentară, alineatul 2, arată astfel: "Urmărirea, percheziţia, reţinerea, arestarea sau trimiterea în judecată penală a parlamentarilor pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului se pot face numai de către Parchetul de pe lângă  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie".

Comparativ, textul actual al Constituţiei prevede la articolul 72 că "deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie".

În varianta Preşedinţiei, este menţinută aşadar prevederea că parlamentarii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, însă se elimină rolul Parlamentului ca avizator în situaţia în care un ales are probleme cu legea, iar procurorii doresc reţinerea, arestarea sau percheziţionarea lor.

De asemenea, alineatul 3 al articolului care spune: "în caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri" era propus spre abrogare.

Curtea Constituţională a constatat, de asemenea, cu majoritate de voturi, că abrogarea alin.(2) şi modificarea alin.(3) ale art.109 din Constituţie sunt neconstituţionale, "deoarece au ca efect suprimarea unui drept fundamental al persoanei care ocupă o demnitate publică, încălcându-se astfel limitele revizuirii prevăzute de art.152 alin.(2) din Constituţie".