Recunosc că nu am putut să am un somn liniştit în această noapte. De fiecare dată când trebuie să plec în tradiţionala călătorie de Crăciun, pentru a pune cadouri sub fiecare brăduţ, am emoţii.
Chiar dacă fac acest lucru de sute şi sute de ani, de fiecare dată am aceleaşi emoţii ca atunci când am făcut acest lucru prima dată.
Renii sunt pregătiţi, cadourile sunt împachetate, spiriduşii sunt însă epuizaţi, iar Crăciuniţa mea iar se plânge că o las singură aşa un timp îndelungat. Dar vă daţi seama ce ar însemna să o iau cu mine, într-o călătorie de 37 de ore în jurul Pământului... Oboseală, frig, cursă contra cronometru, stres şi nervi. Plus că dacă ar ţine ea harta, nu aş reuşi să ajung nici la un sfert dintre locaţiile trecute pe listă.
Nu vă mai reţin, pentru că nu vreau să vă răpesc din timpul pe care îl petreceţi cu cei dragi vouă. Şi oricum ne vedem în curând. Sau dacă nu ne vedem, veţi şti că m-am gândit la voi şi că nu v-am uitat când descoperiţi ceea că vă doreaţi sub brad. Dacă sunteţi curioşi şi nerăbdători puteţi să mă urmăriţi pas cu pas (CLICK AICI) în călătoria mea. Datorită vitezei mele inimaginabile, Serviciile Americane Aerospaţiale nu mă slăbesc din ochi în noaptea în care survolez spaţiul aerian.
Şi dacă duceţi lipsă de colindători în noaptea de Ajun, m-am îngrijit şi de acest aspect şi am o surpriză (CLICK AICI) pentru voi.
De abia aştept să păşesc în casele voastre pline de gânduri bune şi zâmbete calde. Dacă aveţi încurajări pentru lungul drum pe care îl am în faţă, nu vă sfiiţi să îmi scrieţi. Am nevoie de susţinerea voastră. Scrie-i lui Moş Crăciun.