Fata fostului dictator sovietic Iosif Stalin, Svetlana Alliluieva, care îşi schimbase numele în Lana Peters în 1970, a murit de cancer de colon în Wisconsin, SUA. A fost singura fiică a lui Stalin, provenită din căsătoria acestuia cu Nadejda Alliluieva, a doua sa soţie, care s-a sinucis în 1932.
Alliluieva a scris două cărţi în care îl prezintă pe tatăl său, printre altele, drept "un monstru spiritual şi moral". Iată în continuare câteva pasaje din "20 de scrisori către un prieten", în care nu ezită să denunţe regimul lui Stalin, dar oferă şi unele circumstanţe atenuante ale vinei acestuia, precum şi momente personale din viaţa de familie.
Despre relaţia cu tatăl său în copilărie:
"Mă ducea tot timpul în braţe, mă pupa zgomotos şi îmi punea tot felul de nume de animăluţe, precum vrăbiuţă".
Despre paranoia lui Stalin:
"Vedea duşmani peste tot. Ajunsese la punctul în care devenise patologic, suferea de mania persecuţiei". (...) Odată ce stabilea mental că o persoană se află pe lista duşmanilor, era imposibil să îi mai vorbeşti despre acea persoană. (...) Odată ce accepta premisa că X este duşmanul său, premisa devenea axiomatică iar faptele trebuiau potrivite pentru a respecta concluzia. Tatăl meu era incapabil din punct de vedere psihologic să dea înapoi şi să admită că X nu este un duşman ci un om onest până la urmă. În acest moment, şi aici se arăta natura sa implacabilă şi crudă, trecutul înceta să mai existe".
Despre L.P. Beria, omul de încredere al lui Stalin şi şeful NKVD:
"Îl vedea pe tatăl meu în fiecare zi. Influenţa sa creştea şi nu a încetat până în ziua morţii tatălui meu. Beria era mai schimbător, mai perfid şi mai viclean, mai insolent şi mai egoist decât tatăl meu".
"Beria şi tatăl meu împart vinovăţia pentru multe fapte. Nu încerc să mut vina de la unul la altul. La un moment dat, din păcate, au devenit inseparabili din punct de vedere spiritual".
Despre moartea tatălui său:
"A aruncat o privire teribilă, nebunească sau poate plină de furie şi frică de moarte...Privirea ne-a măturat pe toţi într-o secundă. În acel moment ceva de neînţeles şi copleşitor s-a petrecut, ceva ce nici până în ziua de azi nu am reuşit să uit şi să înţeleg. Şi-a ridicat dintr-o dată mâna stângă, ca şi cum ar fi arătat către ceva de deasupra şi ar fi aruncat un blestem asupra noastră. Gestul a fost neinteligibil şi ameninţător, şi nimeni nu a putut spune cui îi era adresat. În următorul moment, după un ultim efort, spiritul s-a eliberat de trup".
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M