Uneori cuvintele "Vreau să mor" devin un tic verbal, povesteşte Elena, o tânără de 29 de ani. Au trecut şapte ani de când o prietenă i-a oferit prima doză de heroină. Şapte ani de depresii, mustrări de conştiinţă şi singurătate.

"Mi-a plăcut şi de atunci, au mai urmat alte ţigări, alte ţigări, până s-a ajuns la seringă", povesteşte Elena.

Şi doza injectabilă a crescut în fiecare zi, iar viaţa Elenei s-a transformat într-o luptă continuă cu drogurile.

"Mă trezesc dimineaţa, pe la 9, 10. Simt că îmi este rău. Plec în grabă de acasă spre centrul de metadonă. Ajung acolo, înghit metadona, stau una-două ore alături de ceilalţi toxicomani. (...) Apoi mă duc la serviciu şi după cum am spus, îmbrac o altă faţă. Imediat după ce termin serviciul, mă gândesc: oare să trag, să nu trag...", mai spune ea.

Pentru Elena, heroina nu mai e de mult o simplă plăcere. A devenit un stil de viaţă. Îşi doreşte un trai normal, dar drogul i-a furat prietenii şi pofta de viaţă. Mama este alături de ea, dar nu o mai poate ajuta.

"Uneori sunt lipsită de sentimente, uneori nu-mi pasă, fac lucruri pe care ştiu sigur că nu ar trebui să le fac şi totuşi nu îmi pare rău", explică tânăra.

Din păcate, vine un moment când nimeni nu îi mai poate ajuta pe narcomani să renunţe la droguri. Doar propria lor dorinţă.

"În momentul în care vin împinşi de familie, de societate, de fapt nu îşi doresc să se lase şi atunci fac orice ca să nu respecte nicio regulă şi perturbă orice program. În momentele când decizia este a lor, atunci pot fi cu adevărat ajutaţi", susţine Florin Ene, medic.

Oficial, patruzeci de mii de români sunt consumatori de droguri. Dintre ei 25.000 sunt doar în Capitală. Autorităţile spun însă că numărul real este mult mai mare.