Mircea Marian: Cum l-a făcut Badea preşedinte pe Băsescu

Pentru a înţelege mai bine, să ne întoarcem la începutul anului 2007. Popularitatea lui Traian Băsescu începuse să scadă uşor, dar implacabil. Toţi cei care interpretau sondajele de opinie erau de acord că această tendinţă nu mai poate fi oprită. Erau şanse ca, până în 2009, intenţia de vot să scadă atât de mult încât Băsescu să renunţe să mai candideze.

Lucrurile mergeau bine - pentru cei care doreau să scape de preşedinte. Dar, exact în acele momente, s-a pornit procedura de suspendare a şefului statului. Patriciu, Voiculescu, Ion Iliescu şi PNL-ul lui Călin Popescu-Tăriceanu s-au unit pentru a scăpa de Băsescu cu doi ani înainte ca acesta să-şi încheie legal mandatul. Rezultatul? Preşedintele a devenit victima celor „322”, electoratul a votat masiv împotriva suspendării, iar Băsescu şi-a recăpătat popularitatea.

Te-ai fi aşteptat ca nişte oameni inteligenţi să înveţe lecţia şi să nu repete, în 2009, aceleaşi greşeli. Să nu-l martirizeze pe Băsescu cu ajutorul presei pe care o controlau. Să nu-i ofere ocazia să se prezinte drept victima intereselor obscure ale mogulilor. Dar fiind lacomi, răzbunători şi cam proşti, Patriciu, Vîntu şi Voiculescu n-au avut altă soluţie decât să preia reţeta din 2007. Au chemat un fost turnător al Securităţii şi l-au pus să spună că familia preşedintelui „are legături cu teroriştii”.

L-au reactivat pe Vadim Tudor. Dezbaterile de la Realitatea şi Antena 3 se transformaseră într-un concurs „cine-l înjură mai tare pe Băsescu”. Iar cea mai puternică armă pe care au avut-o - filmul în care Băsescu părea că loveşte un copil - a fost compromisă de apariţia lui Dinu Patriciu, trăgând cu sete din trabucul său de 16 cm, cu aerul unui caudillo atotstăpânitor.

Este adevărat, Badea a fost un simplu nebun în această piesă. Nu el a comandat, ci doar a executat tumbele. Iar acum nu prea pricepe ce se întâmplă. Are, de exemplu, o serioasă nedumerire legată de faptul că „Evenimentul zilei” îl critică pe Băsescu. În mentalitatea sa de băiat de cartier, asta se întâmplă pentru că noi, cei de la acest ziar, nu am primit „ceva”.

Un post la Cotroceni, o şpagă, o măslină, „ceva”. Cinci ani în slujba lui Voiculescu au făcut ca Badea să vadă lumea din perspectiva boului înhămat la jug. Stăpânul îi dă un bici peste buci şi el începe să meargă tot înainte. Biciul şi fânul, asta pune presa în mişcare, din perspectiva angajatului familiei Voiculescu. O vietate care se mişcă liber este de neînţeles.

Eu cred că, dacă Badea şi toţi cei care asemena lui ar fi înţeles să fie liberi şi să spună ceea ce le dicta conştiinţa, nu patronul, erau mari şanse ca Băsescu să nu ajungă preşedintele României. Puteau să-l înjure pe acesta, dar măcar din când în când să mai spună câte un cuvânt şi despre dosarul de Securitate al lui Dan Voiculescu. Sau despre afacerile dubioase ale lui Vîntu.

Citeşte mai mult în Evenimentul Zilei.