Ideea de a construi un canal care să lege Bucureştiul de Dunăre le-a venit autorităţilor încă din 1880 dar abia peste 50 ani au adoptat o lege în acest sens. De punerea în practică a proiectului s-a ocupat Nicolae Ceauşescu.

Impulsionat de finalizarea canalului Dunăre-Marea Neagră, dictatorul a pus ochii pe un alt proiect demn de megalomania sa. L-a dus aproape de finalizare.

Lucrările de executare au început în 1986. După revoluţie însă, acestea s-au sistat deşi 70% din construcţie era deja gata. Proiectul a ajuns la Apele Române şi a fost lăsat pe rafturi.

Lucrările existente s-au deteriorat. O mare parte a plăcilor de beton şi a bordurilor au fost furate.

Locul arată ca şi cum într-o zi muncitorii şi-ar fi pus lopeţile pe jos şi ar fi plecat subit. Până şi podul de cale ferată a fost construit pe jumătate şi lăsat aşa.

Din 2010 însă, şantierul va prinde din nou viaţă, spun autorităţile. Noul canal va avea 73 de km lungime, o lăţime minimă de 80 de metri, o adâncime minimă a apei de 4,5 metri şi trei porturi. Unul dintre ele la unirea canalului cu Dunărea, unul pe Dâmboviţa şi unul lângă localitatea 1 Decembrie, pe râul Argeş.

Lucrările la canal vor aduce pe şantier 10.000 de muncitori. De data aceasta veniţi de bună-voie să lucreze la o magistrală albastră.