Legea face diferenţa dintre bonă şi baby-sitter. Bona este persoana care se ocupă, la domiciliul propriu, de îngrijirea, creşterea şi educarea copiilor. Babby-sitterul face acelaşi lucru, dar la domiciliul familiei, în baza unui contract. Nu oricine poate deveni bonă, ci doar acele persoane care îndeplinesc garanţiile morale şi condiţiile materiale ca să ofere educaţie şi îngrijire.
Legea specifică că o bonă nu poate avea în îngrijire mai mult de patru copii care nu au ajuns încă la vârsta şcolară. La fel şi agenţiile de baby-sitting vor fi obligate să-şi instruiască personalul, altfel riscă să-şi piardă autorizaţiile.
Tot pentru prima dată în legislaţia română este definit conceptul de educaţie pentru părinţi. Autorităţile locale vor fi însărcinate să identifice nu doar nevoile fiecărui copil din comunitate, ci şi ale viitorilor părinţi. Cursurile "şcolii părinţilor" vor fi flexibile, adaptate programului beneficiarilor.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M