La 80 de ani e la curent cu tot ceea ce se mişcă la Universitatea Craiova. Ştefan Andrei răspunde după câteva ore de la primul apel şi de la trimiterea unui mesaj. Acceptă imediat un dialog despre soarta echipei sale de suflet, cea la ale cărei clipe de glorie, în urmă cu mai bine de 30 de ani, a pus umărul. Dar vocea îi e tristă. Iar dialogul începe cu o scurtă tăcere. Craiova Maxima a lui Balaci, Oblemenco, Ţicleanu, Cârţu, Geolgău, Cămătaru câştiga în 1980 titlul. Craiova lui Adrian Mititelu s-a desfiinţat în 2011.
Cine este vinovat pentru desfiinţarea Universităţii?
Principalul vinovat este Mititelu. A schimbat nenumăraţi antrenori, jucători, a promis salarii mai mari decât putea duce, a creat o permanentă dezordine. Între tur şi retur Craiova a pierdut 7-8 jucători, a adus alţi oameni slabi, apărarea era teatrală a fost şi înţelegerea aia cu Piţurcă. Care nu trebuia făcută. Unii uită că Piţurcă a pierdut trei meciuri cu 20.000 de oameni în tribune. Cu nouă puncte în plus, Craiova nu ajungea să retrogradeze. Nici pe plan local nu a existat sprijin, galeria a fost mai mult o galerie care a fost împotrivă. Se va odihni galeria de acum încolo.
Adrian Mititelu a fost rău intenţionat sau a vrut şi nu a putut?
Mititelu a cheltuit sume foarte mari, a adus de multe ori bani de acasă, dar asta nu înlocuieşte competenţa, priceperea, ineficienţa foarte mare. Cu sufletul nu poţi face totul, îţi trebuie şi bani.
Credeţi că se va înfiinţa o nouă echipă? Oltenia a fost considerată mereu un rezervor de talente, jucătorii craioveni au fost mereu vânaţi de echipele din Bucureşti...
Îi trebuie foarte mult timp, iar la ora actuală nu văd o perspectivă apropiată. Şi Piteştiul care a fost o forţă, cu multe talente, a căzut, şi a fost nevoie să apară acum Mioveniul, să adune jucătorii.
Sunteţi considerat mentorul Craiovei Maxima. Ce sentimente vă naşte dispariţia echipei?
Pentru mine e un final foarte trist, iar pentru organele locale şi pentru toţi foştii jucători mari ai Craiovei ar trebui să fie un moment de meditaţie. Să nu fie atinşi de virusul oltenesc al dezbinării.
Aţi fost un apropiat al poetului Adrian Păunescu. Cum credeţi că ar fi reacţionat în faţa acestei veşti?
Ar fi împărtăşit aceeaşi tristeţe. Pe vremuri când eram ocrotitorul Universităţii, discutam cu ei, cu conducătorii, jucătorii era studenţi adevăraţi, erau într-un mediu studenţesc. Nu ştiu câţi din actualii jucători mai sunt studenţi, poate din întâmplare. Trebuia găsită o nouă formulă.
Aici reporterul îi mulţumeşte fostului ministru. Dar Ştefan Andrei mai are ceva de spus. Puţină istorie a dezastrului. Unul care nu a început cu Mititelu.
"Totul a început cu Dinel Staicu şi înainte de el cu Gigi Neţoiu, care a plecat cu 15 jucători. Şi înainte de Neţoiu, a fost George Păunescu, care a promis multe şi atunci când a plecat i-a luat cu el pe Luţu şi pe Trică."
Născut în 1931, la Podari, în judeţul Dolj, Ştefan Andrei a fost numit ministru de Externe în 1978 şi a rămas în funcţie până în 1985. În 1987 a fost desemnat vicepremier, funcţie deţinută până la Revoluţia din 1089, când a fost arestat. A stat în închisoare doi ani şi cinci luni, după care a fost eliberat.







Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M