Aprilie 2009. La Chişinău 10.000 de oameni manifestă considerând măsluit rezultatul ultimelor alegeri legistlative. În scurt timp lozincile contestatarilor sunt înlocuite cu unele proromâneşti. Manifestaţia degenerează. Vladimir Voronin acuză amestecul interesat al României în treburile interne ale Moldovei. Jurnaliştii români sunt reţinuţi şi li se confiscă aparatura. Relaţiile dintre cele două ţări sunt aproape îngheţate… Ar putea părea surprinzător, după podurile de flori ale anilor ’90, însă există o adevărată tradiţie a conducătorilor comunişti ai Basarabiei de a considera România drept sursa tuturor relelor. Cea mai bună dovadă este modul în care e prezentată generaţiilor viitoare agitata istorie a Basarabiei …
16 mai 2009. Se împlinesc 197 de ani de când Moldova a fost sfâşiată în urma războaielor ruso-turce. Din acel moment, prin pacea de la Bucureşti, imperiul otoman ceda celui ţarist porţiunea dintre Prut şi Nistru, botezând-o, nelegitim dealtfel, Basarabia.
Prin împărţirea Moldovei din 1812, teritoriul locuit de români este micşorat cu 44.000 de kilometri pătraţi, aproape jumătate din întreaga Moldovă. Ar fi putut fi şi mai rău
Sincron Ion Bulei – Ne referim la 1812, ştim foarte clar că, atunci, în tratativele de pace dintre turci şi ruşi, a fost cerută toată Moldova la început, la 1 noiembrie 1811, când au început tratativele de pace au cerut întreaga Moldovă. Otomanii s-au refuzat… Era o singură Moldovă. şi este aşa de la începuturi. În condiţiile în care Napoleon intenţiona să atace Rusia, ruşii mai cedează, obţinând ceea ce numim astăzi Basarabia.
Numai că pacea ruso-turcă jongla cu Basarabia ca şi cum ar fi reprezentat o proprietate, ceea ce nu este conform cu nici un adevăr. Acesta este punctul de origine a întregii dispute…Turcii au cedat atunci un teritoriu ce nu era a lor iar ruşii şi-l însuşesc neglijând acest amănunt. Numai că Sublima Poartă nu avea dreptul de a-şi da un astfel de acord, din moment ce Moldova nu era parte componentă a imperiului şi se afla numai sub suzeranitatea acestuia. Acest termen semnificând doar o subordonare administrativă şi plata unui tribut.
Poate că, în acei ani, astfel de amănunte nu contau la masa marilor puteri. Numai că, astăzi, atunci când se referă la momentul respectiv, istoriografia moldovenească invocă principiile dreptului internaţional, care ar legitima totul. Însă, dreptul internaţional nu permite şi nu a permis vreodată negocierea a ceva ce nu-ţi aparţine.
"Din 1812, populaţia acestui ţinut este trecută prin sitele idologice a mai multor regimuri, şi ajunge, după 197 de ani, într-o gravă criză de identitate.Una dintre cauzele evidente e reprezentată de faptul că românii din aceste teritorii au fost şi sunt intoxicaţi cu o istorie menită să justifice dominaţia ţaristă şi apoi sovietică asupra Moldovei dintre Prut şi Nistru. Deşi între cele două feluri de ideologii există deosebiri fundamentale, când este vorba despre păstrarea cu orice preţ a teritoriilor dobândite prin rapt, au aceaşi poziţie.
Până în mai 1812, trecutul regiunii se confundă cu cel al întregii Moldove. Mai mult, graniţele imperiului rus ajung să se învecineze cu Moldova abia în 1711, în condiţiile în care hotarele răsăritene ale Basarabiei rămăseseră statornice. Rusia se extindea… Greu de înteles cum, în aceste condiţii, influenţa rusă ar fi fost aşa de importantă încât să determine formarea unui popor diferit de cel român:” poporul moldovean”. Pasămite, acest popor este filorus dintotdeuna", spune Emil Hurezeanu.
Iniţial, ţarul Alexandru I, fusese mult mai cinstit în cinismul său, când, auzind că negociatorii lui reuşiseră să îi păcălească pe turci şi să obţină Basarabia el a exclamat:”Aţi pus mâna pe nişte pământuri bogate şi mănoase”.
De atunci şi până astăzi, când în manualul de istorie din independenta republică Moldova, majoritatea referirilor la România sunt negative, momentele esenţiale ale evoluţiei Basarabiei sunt interpretate în moduri contradictorii de două istoriografii aflate în război cultural: română şi comunisto-moldovenească.
Alexandru Platon – decanul facultăţii de Istorie Iaşi: "Teoria despre existenţa unui popor moldovenesc şi despre limba moldovenească are o vechime destul de mare. Primele ei semne datează de la finele primului război mondial, mai precis din 1924, moment din care regimul bolşevic, a luat decizia de constituire a unei aşa zise Republici Socialiste Sovietice Moldoveneşti.
Fără îndoială că niciun demers istoric nu este absolut obiectiv, însă, există un “nucleu dur” al evenimentelor care pot fi considerate adevăruri. În ceea ce priveşte istoricii puterii din Basarabia, putem observa că, forţaţi de directive (venite câteodată chiar de la Stalin), distorsionează grav, trecând de interpretarea istoriei la falsificarea ei.
Pentru că, în acest efort de măsluire a istoriei unitatea lingvistică a teritoriilor locuite de români este un mare impediment, a apărut Vasile Stati, un emul al istoricilor sovietici Mohov, Lazarev şi alţii, care a creat, nici mai mult, nici mai puţin, decât“ Dicţionarul Româno- Moldovenesc”.
Vasile Stati susţine astfel că a descoperit singura situaţie din lume în care doi oameni se înţeleg perfect vorbindu-şi în limbi diferite. Dincolo de această adevărată… carte de bancuri care este acest dicţionar, se ascunde, de fapt, dorinţa de a legitima o paradoxală ”Moldovă mare” care ar avea astfel graniţele la Carpaţi, îndeplinind visul lui Petru cel Mare.
16 mai 1812. Moldova este vasala Sublimei Porţi. Aceasta nu însemna că Turcii puteau dispune şi negocia teritoriul său. Ce-i drept, nici moldovenii acelor vremuri nu au opus nici o rezistenţă anexării. Probabil, nici nu ar fi avut cum… Cert e că, într-un recensământ făcut de administraţia ţaristă la 1817, populaţia Basarabiei e estimată la 500.000, din care 420.000 - adică 86% -sunt menţionaţi ca români, lor urmându-le rutenii, lipvenii, bulgarii, găgăuzi .
Cu experienţa imperială care-i învăţase să relaxeze la început administraţia în teritoriile nou acaparate, ruşii îi fac pe proaspeţii locuitori să simtă benefic schimbarea. Populaţia a fost scutită de impozite pe trei ani. Totul, în paralel cu rusificarea prin şcoală, biserică şi, mai ales, armată. Totodată, au fost aduşi numeroşi colonişti ruşi şi de alte naţionalităţi ale imperiului. Aşa se ajunge în 1875 la peste 1.150.000 de locuitori dintre care numai 67,4% români.
Cum vede situaţia Armand Goşu: "Între timp, principatele române se unesc în 1859, lucrul care va permite celor interesaţi să susţină că România nu are nici un drept asupra Basarabiei, deoarece România nu exista de facto, atunci când Basarabia a fost luată. De obicei, popoarele mici sunt obligate să accepte interpretările popoarelor mari. După trei ani de confruntări devastatoare între puterile axei şi cele ale Antantei, rusia ţaristă implodează din cauza revoluţiei bolşevice lăsând România la marginea unui imperiu în ruină aflat în plină anarhie socială. Profitând de conjunctură, Basarabia se proclamă Republica Democratică Moldovenească, stat condus de Sfatul ţării.Acea Republică democratică Moldovenească vrea să facă parte încontinuare dintr-o federaţie, dintr-o republică federativă rusească… ea nu se pregătea să se unească cu România. Pe de altă parte, naţionaliştii ucrainieni, care voiau să proclame o republică independentă, au separat Basarabia de restul Rusiei.
Pe de altă parte, pentru că soldaţii bolşevici au dezertat în masă şi s-au transformat în bande care terorizau populaţia, nou înfinţata republică cere ajutorul armatei române pentru restabilirea ordinii în ţară.
Sincron Armand Goşu – în faţa valului de acţiuni violente, până la urmă, autorităţile moldoveneşti au încercat să obţină ajutorul unor unităţi, la început, compuse din români ardeleni care se predaseră ruşilor în timpul celor trei ani de război şi care fuseseră adunate întrun lagăr… după ce nu au reuşit cu aceste unităţi, au apelat la ajutorul armatei române.
Deşi semnase cu Germania un armistiţiu greu, România micşorată găseşte resurse să intervină . Astfel, trupele române au reputat un succes mai puţin cunoscut în istorie, reuşind să alunge pe bolşevicii înarmaţi din Basarabia ,reinstaurând ordinea socială.
Sincron Armand Goşu – acesta este contextual în care fără a avea în Basarabia o mişcare naţională amplă, ca în Transilvania, elita politică, a hotărât că proiectul unificării cu România este unul viabil.
Astfel, la 27 martie 1918, sfatul ţării votează unirea cu România.
Peste aproape 100 de ani, copii din actuala republică Moldova învaţă din manualul de clasa a XII-ea că, cităm: ”Unirea benevolă a fost o farsă realizată în condiţiile militare româneşti şi contrar voinţei absolute a populaţiei ţării. Lucrul acesta îl demnonstrează chiar şi procedura votării,(…)deputaţii fiind îmboldiţi de baionetele româneşti care au înconjurat clădirea”…
Autorii manualului de istorie după care învaţă azi elevii basarabeni susţin că şi voturile ar fi fost smulse sub tensiune chiar în Sfatul ţării.
Din acelaşi manual aflăm că numai doi la sută din populaţie ar fi fost de acord cu unirea. Procentul de doi la sută pare o fixaţie a „maşinii de istorie” moldoveneşti, din moment ce, din acelaşi manual aflăm că şi astăzi, în basarabia există doar doi la sută români…
Continuând în acelaşi fel, elevii învaţă cum românii imperialişti au fost tot ce s-a putut mai rău pentru biata ţărişoară smulsă vremelnic din trupul sovietizat al „Maicii Rusia”.
"Autorităţile române nu au fost agresive. Sicur, din România erau trimişi în Basarabia poate nu cei mai buni dascăli de şcoală, poate nu cei mai cuminţi jandarmi… A existat idea cum că Basarabia e un loc de exil pentru jandarmii care călcau pe bec… Nu ştiu dacă jandarmii români trimişi în basarabia băteau mai mult decât băteau în Transilvania sau Crişana…
Astfel că, raptul prin care Rusia devenită URSS a luat Basarabia a fost o uşurare pentru localnici, iar plecarea călăilor, cum ar fi fost percepuţi românii, cea mai fericită întâmplare.
Vasile Stati, inventatorul limbii moldoveneşti susţine că, odată cu alipirea la URSS s-a putut reînfinţa statul Moldovenesc, care continuă şi reafirmă tradiţiile sale de la Bogdan voievod întemeietorul, până în zilele noastre. Republica sovietică socialist moldovenească este, deci, posibilă numai sub braţul înarmat al URSS.
1940.Dacă despre orele astrale ale României se susţin asemenea lucruri dincolo de Prut, când este vorba despre acţiunile României în cel de-al doilea război mondial, tuşele se îngroaşă grotesc, demonizarea armatei române atinge culmi nebănuite.
Cităm din Vasile Stati, autorul cărţii din care s-a inspirit actualul manual de istorie după care învaţă liceeni din Basarabia:…”Naţionalismul extremist(intoleranţa faţă de alte naţiuni, nimicirea altor popoare), interzicerea altor mişcări democratice, aţâţarea războaielor cotropitoare, cinismul şi făţărnicia caracterizează plenar regimul militar-politic al României din septembrie 1940 până la 23 august 1944”…
Vasile Stati – România trebuie făcută cu ou şi cu oţet
Odată cu venirea comuniştilor la putere, statul român gândea şi respire – atât pe plan intern cât şi extern – ca şi “Tătucul Stalin”. Deabia în 1964 când China şi Rusia devin adversar, comuniştii români, naţionalişti, repun pe tapet chestiunea Basarabiei.
"După 50 de ani de communism în care – după acelaşi manual – republica Sovietică Moldovenească a atins cele mai înalte culmi ale progresului, a venit clipa în care falimentara Uniune Sovietică se dizolvă. Basarabia devine “Republica Moldova”, de atădată “independentă”. Astăzi, ca şi când istoria s-ar fi dat înapoi cu 60 de ani, se poate constata că discursul politic al actualilor conducători ai basarabiei readuce în prim-plan, ca sovieticii de odinioară, marota României agresive, imperialiste şi revanşarde. De bună seamă că resorturile acestei strategii sunt complicate şi au legătură atât cu dorinţa comuniştilor de a arăta cu degetul un duşman extern, cât şi relaţiile foarte apropiate ale aceloraşi comunişti cu Rusia. Doar că, în noul context internaţional, comunitatea europeană nu poate rămâne indiferentă…", conchide Emil Hurezeanu.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M