Încă de la începuturi, omul a avut două vise definitorii: Unul a fost cel de a avea hrană suficientă. Al doilea a fost zborul... Astăzi, cu farfuria plină, unii şi-au propus să îndeplinească, cum se spune, "la pachet" cele două vise. Aşa că s-au apucat să facă... farfurii zburătoare! Dar asta nu e tot: Sunt doi olteni. Unul a reuşit să construiască un adevărat disc zburător cu motor de Mobră, care a şi funcţionat câteva clipe. Dar acesta este deja istorie. Al doilea se află în perioada începutului entuziast. Însă el crede că are două argumente puternice pentru revoluţiona industria farfuriilor zburătoare: unu - un sistem de propulsie secret pe care urmează a-l breveta şi, doi, faptul că misterioasa chemare către ozn-uri a simţit-o chiar pe meleagurile copilăriei lui Henry Coandă... şi, aşa cum ştim cu toţii, celebrul savant a fost cel care a conceput "aerodina lenticulară", prima maşinărie zburătoare sub formă de farfurie. Apoi, filmele hollywoodiene au făcut restul întorcând perspectiva: O.Z.N.-urile au început să ne invadeze din spaţiu cu extratereştrii lor cu tot...
Istoria recentă a umanităţii consemnează o adevărată angoasă globală. Aceasta provine, indubitabil, din proiecţia modernă a tuturor spaimelor umane: un univers enorm în care suntem singuri, deocamdată, teama de necunoscut şi faptul că simţim din ce în ce mai des cum ne apropiem de limitele cunoaşterii.
În premieră mondială, o măşinărie cu aspect extraterestru, dar cu motor de Mobră, survolează preţ de aproape 30 de secunde gazonul nemâncat, încă, de vaci, într-o comună gorjeană, Alimpeşti. Autorul acestei invenţii este Alexandru Golgotă, spiritul rebel al gorjenilor. Singura sa răsplată a fost apariţia în revista Ştiinţă şi Tehnică. Astăzi, viziunile U.F.O. au devenit secundare pentru Golgota. Preocupările sale vizează mecanismele puterii.
La 50 de centimetri de paie
"Reuşeşte numai cel care a trecut printrun examen de preselecţie, ştiinţific, bineînţeles. După aceea joacă la ruletă şi... numai Dumnezeu îl alege, nu îl alege omul. Pe acela care să conducă şi statul", spune Alexandru.
Prins cu multe treburi, printre care ar trebui să menţionăm pictura tehno-moralistă, crearea şi construcţia propriei biserici atee, creşterea găinilor şi editarea propriilor cărţi sfinte, Golgota consideră episodul "U.F.O" din tinereţe, începutul marii visări.
"Este vorba despre macheta primului prototip, aerodina lenticulară. şi aceasta am obţinut-o studiind, în general, aeronautica. În 1978 am construit unul de opt metri în diametru, cu o greutate de 320 de kilograme, printr-un motor mobra care trebuia să ducă acest aparat... Pentru că am depăşit greutatea, nu am reuşit să mă salt cu el pe terenul de sport, decât la 40-50 de centimetri. Pe deasupra paielor"
Poate că lucrurile s-ar fi oprit aici, undeva la limita judeţului Gorj cu entuziasmul lui Golgota... dar, cineva, în alt colţ al Olteniei, se hotăra să mai scrie o pagină în istoria vehiculelor care nu există încă...
Ceuşescu şi farfuriile lor zburătoare
În urmă cu 40 de ani, Henry Coandă se întâlnea cu Nicolae Ceauşescu, unul dintre oltenii care ne-a marcat istoria. Marcat de moment a fost şi Nicolae Stăncioiu, oltean şi el, provenit chiar din locul copilăriei savantului: comuna Perişor, Dolj. Astăzi, aici, în apropiere, a început să prindă contur o altă farfurie zburătoare.
Data stelară 2011.Nicolae Stăncioiu este iniţiator, şef de proiect de OZN, iar Ioan Brabete executantul viitorului aparat şi posesorul atelierului gazdă. Deşi bătătura-laborator a domnului Brabete seamnă mai degrabă cu o curte obişnuită decât cu o uzină high-tech, ambiţiile sunt foarte mari.
"Din punct de vedere al realizării, cred că exte o realizare perfectă. Eu sunt convins că această farfurie se va ridica şi va putea să plutească în aer, greutatea ei la ora actuală este în jur de 50 de kilograme. Sper să o realizez în jur de 100 de kilograme, iar cu persoana care o va dirija să ajungă sub 200 kilograme"
Cei doi entuziaşti sunt convinşi că dorinţa de inovaţie poate compensa foarte multe lipsuri. Viitorul O.Z.N. se conturează din profile din oţel laminat, trimiţând cu gândul mai degrabă spre scheletul unei ambarcaţiuni decât spre ceva zburător. Sau, de nu, un solar gen iglu. S-a optat pentru oţel din lipsă de bani, investiţia fiind pornită cu fonduri cvasiinexistente. Aluminiul e prea scump, iar diferenţa de greutate va fi compensată printr-o motorizare mai puternică.
"Pentru aceasta îmi va trebui o propulsie echivalentul a 60-70 de cai putere. Aici va fi cupola, aici tabloul de bord... Cea mai mare problemă pe care a trebuit să o studiez a fost pentrucă această farfurie va trebui să aibă stabilitate în aer. Pentru că ea va trebui să execute două mişcări: una pe verticală, una pe orizontală şi una oblică".
Viitorul ozeneu, deocamdată doar un contur din fier, avansează greu, deoarece autorii sunt prinşi şi cu celelalte treburi din gospodărie. Aşa că întreaga construcţie este doar un hobby, timpul rezervat fiind pe măsură: adică puţin.
"Eu am fost maistru la energomontaj, am montat termocentrale, am lucrat şi la reactorul de la Cernavodă, am fost şi doi ani în Irak, deci, am lucrat în multe...Şi, cum să spun, oamenii te crede nebun. zice că suntem nebuni. Zice, bă, ce ai început să o iei razna?"
"Ufologul" Brabete, planorist şi sudor în Irak
Ioan Brabete, ca fost planorist şi sudor în Irak, a întrunit toate calităţile pentru a fi cooptat în proiect. "Domnu Brabete, nici la avioanele mari nu se folosesc oţeluri din astea... Să vă spun care este treaba: noi nu am avut condiţiile... Deci nu avem materialele uşoare. Cu toate că este grea, propulsoarele, dacă are propulsoare puternice, nu e o problemă că nu se ridică".
Chiar dacă nu va fi chiar primul ozeneu de ogradă din lume(măcar Alexandru Golgota, luându-le-o înainte), speranţele investite în cel de aici sunt mai mari. Argumente ar fi destule: tehnica şi tehnologia au evoluat foarte mult între timp, emanaţiile locale sunt aceleaşi cu cele care l-au inspirat pe Henry Coandă în copilărie când savantul înălţa zmee pe aici, şi nu în cele din urmă, faptul că proiectul ce prinde viaţă aici este copia fidelă a celui desenat de Coandă însuşi. Lucru puţin cunoscut, la Craiova, întrun atelier, ni se spune, prinde viaţă o copie a primului avion cu reacţie, creaţie tot a lui Coandă...
"Pornind de la efectul Coandă, şi de la acest avion cu reacţie, marele savant hC şi-a pus problema descifrării OZN-urilor pentru că în acea perioadă apăruseră zvonuri că au apărut astfel de obiecte zburătoare.
Entuziasmul îl face pe Nicolae Stăncioiu să vorbească despre ozeneul din fier ca despre ceva care nu ar mai avea nevoie decât de mici retuşuri şi stabilirea a câtorva amănunte, cum ar fi luminile de navigaţie...
"Aiciea, cupola să fie luminată... pe aiciea voi pune foarte multe beculeţe, pe partea aia vor fi foarte multe beculeţe care se aprind, se sting, să semene exact cu un OZN-u. Aicia, propulsoarele le voi pune cu lumină roşie... noaptea, la lumina comunei, va fi ceva deosebit Deci, forţa activă o voi lumina în roşu"
Motorizarea. şi această problemă pare a fi fost depăşită: este secretă şi nu poate fi dezvăluită până când, la pachet cu sistemul de direcţie, vor fi brevetate. Autorului îi este frică de spionajul industrial, care face ravagii în zonă.
"Domle, dacă am propulsoare... ştiţi cum? zbor cu ea... Vă spun eu. Vă spusei... vorbii, nu pot să vă dau toate detaliile tehnice, pentrucă şiţi ce-mi spusă doamna de la OSIM? domnu Stăncioiu zice că dacă cineva vine cu anumite secrete, aşa, chaiar dacă o dă cineva, nu realizeză nimic. da, zice, dacă vine cu anumite secrete, dvs trebuie să vă judecaţi cu ea"
O altă grijă este faptul că ozeneul din oţel laminat, dacă ar putea decola, mai mult ca sigur că autorităţile nu îi vor da culoar de zbor... Dar până atunci, nu avem decât povestea acestei crinoline de fier... "Ca să vedeţi greutatea ei, uitaţi, ca să vedeţi şi dumneavoastră... şi noi o vom balansa... şi asta este greutatea ei, vedeţi şi dumneavoastră. şi prin echipare cu propulsoare va ajunge, probabil la 150 kilograme..."
Toată povestea s-ar fi născut, oarecum, natural. Oamenii locului s-au gândit că, pentru a ţine amintirea savantului vie, să pună în mijlocul comunei macheta aerodinei lenticulare, a cărei construcţie şi-au asumat-o cei doi meşteri. Nicolae Stăncioiu, spirit inventiv şi neliniştit, şi-a spus după ce s-a documentat, că, dacă tot face farfuria zburătoare, de ce nu ar face-o de-adevăratelea? Zis şi... aproape făcut!
"Eu am convingerea că 100% că această farfurie va pluti în aer şi dacă voi fi sponsorizat ca să pot să procur propulsoarele vă voi garanta că voi pluti în aer aşa... voi face un dans cu ea în aer... ".
Pentru convigerea scepticilor şi a eventualilor sponsori, Nicolae Stăncioiu promite, în curând, o demonstraţie cu farfuria sa zburătoare, doatată, pentru început cu un motor alimentat de la priză. Ascensiunea va fi limitată de lungimea cablului. Adevărata propulsie va veni după, când fondurile strânse vor permite motoare demne de a pune în evidenţă, efectul Coandă, pe verticală...
OZN-uri în campania electorală
"Aicia trebuie să corelezi foarte bine jetul de fluid, de aer, cu forţa propulsoarelor şi cu formele geometrice ale ei. Ca să poţi, înţelegi dumneata? Pentrucă nu poţi să ai aceeaşi forţă şi pe o parte şi pe alta pentrucă te duci în sus. Problema e când va trebui să te deplasezi cu ea pe orizontală...
Deşi Coandă a copilărit pe aici, nici în acest loc nu toată lumea deţine aceeaşi doză de entuziasm, privind cu îndoială proiectul.
"Nu vi se întâmplă să aveţi de-a face cu oameni sceptici? ...Am întâlnit! unii m-au făcut nebun. Că uite domle, nebunu ăla de la Perişor ce vrea să facă. Am stat de vorbă cu alţii care au lucrat în domeniul aviaţiei. lasă domle, că nu poţi să faci"Confruntată şi cu criza, dar şi cu realitatea faptului că Perişor este o comună săracă, primăria nu poate oferi mare lucru. Deocamdată, primarul, deşi nu o spune, se gândeşte cum să folosească ozeneul în campania electorală.
"Dvs. credeţi în ozeneuri? Să cred în ozeneuri... nu ştiu... Cred că există alte fiinţe, da. Cred că există alte fiinţe mai evoluate decât noi în univers. Dar pe aici, lumea crede în ipoteza extraterestră? Da. Acum, mai nou cum a evoluat ştiinţa şi tehnica, chiar a început să creadă în ozeneuri pentrucă ceea ce înainte era ştiinţifico-fantastic, la un moment dat, devine realitate.
Chiar dacă mulţi ar zâmbi privind conturul din fier ivit în ogada lui Ioan Brabete, cei doi sunt, deocamdată, singurele persoane care fac, la propriu, ceva pentru a ţine vie amintirea românului care a dat omenirii motorul cu reacţie.
"Dacă peste o vreme vom auzi, la ştiri, că două ozn-uri s-au ciocnit pe cerul Târgu-Jiu-lui, vom şti măcar cine sunt oltenii extatereştrii", ar suna un banc neinventat încă de către românii din alte regiuni. De cele mai multe ori lucrurile se petrec nedrept pe lumea asta. Cu atât mai mult, oamenii care mai au curajul să viseze sunt de invidiat. Iar dacă Henry Coandă chiar s-a format în spiritul celor de aici, şi despre asta este vorba, nu ne rămâne decât să le urăm acestor entuziaşti "zbor fără incidente".
"Ştiţi că în Gorj mai există un cetăţean care vrea să facă un ozeneu cu motor de Mobră? Ştiţi de el? Am auzit de el dar nu va reuşi. Nu vreau să-l contrazic... Dar spuneţi-mi, ce are zona asta cu ozeneurile? Ca să faci un ozeneu, trebuie să fi foarte pasionat de OZN-uri.
Celorlalţi români le rămâne dezbaterea pe tema legitimităţii judeţului care ar trebui să figureze pe numărul de înmatriculare al primului ozeneu: Dolj sau Gorj?
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M