Mega Story: Mărturiile cutremurătoare ale supravieţuitorilor de la Auschwitz VIDEO

Auschwitz. Cel mai mare lagăr nazist, cea mai mare fabrica a morţii din istoria omenirii. Peste 1 milion şi jumătate de oameni au sfârşit aici.

Primul lagar de concentrare, cunoscut sub numele de Auschwitz 1 a fost construit in anul 1940 si a fost ocupat, la inceput, de prizonierii politici polonezi.

Un an mai tarziu a inceput constructia lagarului Birkenau, destinat exterminarii evreilor din Europa.

Vagoanele cu ferestre si usi zăvorâte, aduceau zilnic la Auschwitz, mii si mii de oameni. Femei, barbati, batrani si copii, inghesuiţi ca niste animale, fara mancare si fara apa calatoreau, zile intregi, spre moarte. Prizonierii ajungeau in lagăr, ca şi cum la capătul acestui drum i-ar fi aşteptat orice altceva, dar nu moartea.

Drumul cumplit spre Auschwitz-Birkenau l-au parcurs si evreii din nordul Transilvaniei, trimisi la exterminare de autoritatile horthyste. Printre ei, in mai 1944, s-au aflat Otto Adler si Vasile Nussbaum, impreuna cu familiile lor.

"Vagoanele aveau un număr foarte mare de oameni, mancare nema, nişte chible in care îsi faceau oamenii nevoile, isi mai faceau si in gaurile care existau in podea, am ajuns cu rândul la ferestrele vagonului, vagonul are o fereastră 40 pe 70 , cu grilă, peste care era batut un grilaj de lemn. Era luna mai, era cald, se face cu rândul, ca sa ajungi acolo era o mare placere", a povestit Otto Adler.

"Aer nu era decât un gemulet foarte mic cu zăbrele, apa a lipsit tot timpul. Atunci am văzut prima data un mort, care a murit dar nu a fost scos pentru ca am fost numarati si trebuia sa ajunga tot transportul pana acolo", a spus Vasile Nussbaum

Pe rampa mortii de la Birkenau cobora , in 1944 si Cristea Hainalca, pe vremea aceea doar o fetita de 13 ani. Deşi era prea mică să ştie mirosul morţii, fetiţa a simtit în aer că doamna în negru începea să muşte. Pe ritmuri de vals, Josef Mengele, ingerul mortii, facea prima selectie: în stânga moartea, în dreapta, viaţa. Gesturi scurte, frânte, nemţeşti...Ca un ordin răstit de viaţă şi de moarte. Nimeni nu ştia care din gesturile doctorului Mengele înseamna viaţa. Dacă ceea ce se petrecea în lagăr se putea numi viaţă.

" Stanga, dreapta, stanga, dreapta, Mengele ne-a selectat acolo si când s-a uitat la mine mama l-a rugat foarte mult sa ma lase si pe mine acolo pentru ca spuneau ca cine merge in partea asta o sa fie mai bine, dar nu a fost aşa pentru ca toti care mergeau acolo au fost executaţi", a povestit Cristea HAinalca.

"O mama care era cu copilul si era si bunica acolo, la copil a aratat intr-o parte si la bunica in alta parte, La mama, care era tanara , mama zice vreu sa fiu cu copilul meu, nu-l pot lasa. Bine..., du-te si tu, deci foartecivilizat ...gazare daca vrei neaparat, nu a dat impresia ce se intampla, dimpotriva e foarte uman", a mărturisit Vasile Nussbaum

Toti cei selectati in partea stanga au crezut, pana in ultima clipa, ca merg la dusuri. Gazul mortal emana prin instalaţiile camerelor de baie, iar moartea în găsea cocoţaţi, claie peste grămadă, încercând să se urce unii peste alţii, în speranţa că vor putea respira...o secundă în plus. Pentru că nimeni nu putea supravieţuii cantităţii enorme de gaze emanate.

"Tot timpul un fum negru era, noi eram aproape simteam fumul ala. Simteam ca mirosea a carne arsa, noi nu auzeam decat tipete si urlete acolo pt ca eram f aproape de baraca unde era crematoriul", a povestit Hainalca.

Pentru cei care au supravietuit primei selectii, calvarul era sinonim cu moartea lentă.

"Noi am ajuns cu soara mea la niste sali mari de dezinsectie , ne-a dezbracat in pielea goala, ne-a tuns barbati, peste tot, va inchipuiti ce inseamna asta pentru noi copii sa treaca prin asa o selectie. Nu ne recunostem, era langa mine si nu stam cine, ea era langa mie, nu mai recunosteam", a povestit Hainalca.

Moartea căpata chipuri diferite în lagarul de la Birkenau. Prizonierii traiau fiecare clipa sub teroare morţii, indiferet de masca pe care doamna în negru o purta pe faţa perfidă. Oamenii Erau batuti, infometati torturati si denigrati. De multe ori, pentru ei, moartea ar fi putut fi de fapt, eliberarea. Nimeni nu ştia ce ar fi mai bine....camera de gazare sau infernul trăit prin toţii porii scheletelor ce deveniseră.

"E foarte usor de spus foame, dar incerca numai zile intregi sa nu mananci , nu ai cum sa intelegi anumite lucruri niciodata. Da se intampla tatal sa fure mancarea fiului si fiul tatalui, nu pentru ca au vrut sa fure, sunt lucruri anormale, nu mai poate. Te transformi in animal, e ceva ingrozitor acest lucru", a spus Vasile Nussbaum.

VEZI MĂRTURIILE SUPRAVIEŢUITORILOR. VIDEO

Acest reportaj este dedicat celor care şi-au găsit sfârşitul în fabrica morţii. Cuvintele dor, oricum le-ai aşeza în pagină, iar imaginile par ireale. Iar finalul cade greu, ca o cortină peste care timpul şi-a aşezat durerile în sertare. Şi atunci, îţi vine în minte laitmotivul peliculei "Lista lui Schindler": "Cel care salveaza o viaţă, salveaza întreaga omenire".