Acest concurs cu ritm trepidant și cu un marcat simț al competitivității a sedus audiența cu o formulă ce se poate vedea în peste 40 de țări, din Argentina în Bangladesh, din China în Peru sau din SUA în Columbia.
Aspiranții la titlu trec la bucătărie, în timp ce adevăratul 'chef' este noul spectator, dar cu puterea de a-i scoate din program pe cei care nu corespund.
Părintele acestei idei 'revoluționare' este britanicul Franc Rodamm, regizor ('Quadrophenia', 1979), scenarist și producător, care cu noul său program dorea să 'democratizeze' gătitul.
Franc Roddam obișnuiește să gătească în fiecare sâmbătă pentru cei șapte copii ai săi și vorbește cu ușurință despre compatibilitatea dintre roșii și votcă sau tequila în cursul unui interviu într-un club londonez.
Ideea de MasterChef a apărut pe vremea glumelor despre bucătăria britanică pe care i le spuneau colegii de la Hollywood, unde se instalase în anii 70 datorită succesului filmului său Quadrophenia. El, care încă își amintea de mâncărurile pregătite de mama sa, știa că respectivii colegi americani 'aveau dreptate'. 'În fața lipsurilor și raționalizării din anii de după război, guvernul (britanic) a decis să industrializeze mâncarea' și, pe parcurs, 's-au pierdut simțul și esența unei plăceri rezervate de atunci pentru un grup de privilegiați', a relatat Franc Roddam, potrivit El Pais.
La începutul anilor 90, MasterChef semăna foarte puțin cu concursul actual și nu exista nici celebrul său logo format din litera 'm' în interiorul a două cercuri, amintind de @.
Era prezentat de americanul Loyd Grossman, căruia săptămânal i se alăturau doi oaspeți cu rol de jurați: un bucătar de profesie și o celebritate. Fiecare concurent putea să-și aducă ingrediente și instrumente proprii și explica deciziile luate. Între timp, se prezentau mici reportaje dedicate unor restaurante celebre și interviuri.
La ora adevărului, departe de stresul și devastatoarele critici cărora trebuie să le facă față astăzi unii concurenți, aspiranții așteptau verdictul stând de vorbă amical.
Acest format s-a menținut până în 2001. Un nou format a apărut în 2005, sub titlul 'MasterChef Goes Large', mai apropiat de cel actual, iar din 2008 se numește MasterChef .
Programul a fost exportat în alte țări și au apărut diferite versiuni: pentru bucătarii de profesie (MasterChef: The Professionals), pentru copii (Junior MasterChef) și pentru celebrități (Celebrity MasterChef).
Pasiunea pentru gătit a urmat o linie ascendentă și, pentru fiecare nouă ediție a concursului, sute de aspiranți se prezintă la preselecție.
'Oamenilor cărora le place gătitul le place și să se recreeze într-un program care arată toate stadiile pregătirii mâncărurilor', susține Franc Roddam, referindu-se la faptul că acest format poate funcționa în locuri atât de diverse ca Bolivia, China, Albania sau Arabia Saudită.
Sursa: agerpres.ro
