În acelaşi timp, în emisfera sudică, începe oficial iarna.
Pentru că soarele s-a aflat atât de sus pe cer, durata zilei a fost cea mai mare din întreg anul. De fapt, în Cercul Arctic, care cuprinde nordul Alaskăi, nordul Canadei, mare parte din Groenlanda şi nordul Norvegiei, Suediei şi Finlandei, soarele rămâne deasupra orizontului acum timp de 24 de ore, fenomenul fiind cunoscut şi drept "soarele de la miezul nopţii".
Însă, cel mai devreme răsărit de soare şi cel mai târziu apus nu coincid cu solstiţiul de vară. Pentru latitudinile nordice, cel mai devreme răsărit de soare a avut loc pe 14 iunie, iar cel mai târziu apus va avea loc pe 27 iunie - la ora 21:04:22.
Dacă insolaţia - totalul energiei primite de la soare - ar fi singura responsabilă de temperaturi, ar trebui ca acum să trecem prin perioada cea mai fierbinte a anului. Dar atmosfera din regiunile temperate continuă să primească mai multă căldură decât reflectă în spaţiu, o situaţie care durează o lună sau mai mult, în funcţie de latitudine. Totuşi, ea depinde de climatul local, iar cele mai multe zone din emisfera nordică trec prin cea mai fierbinte perioadă la sfârşitul lunii iulie. Un proces invers are loc după solstiţiul de iarnă din decembrie. Cele mai multe zone trec prin cea mai rece perioadă în ianuarie.
În timpul solstiţiului de vară, soarele îşi opreşte mişcarea aparentă spre nord şi începe călătoria de şase luni spre sud. Va trece ecuatorul la echinocţiul de toamnă, trecând în emisfera sudică pe 23 septembrie, iar pe 21 decembrie va avea loc solstiţiul de iarnă, când durata nopţii va fi cea mai mare.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M