Marius Manole: "Statutul de vedetă la noi se oferă atât de uşor, încât nu mai înseamnă nimic"

Cu toate că salariul unui actor este foarte modest, artistul cu chip angelic, în vârstă de 33 de ani, nu se plânge de neajunsuri, ci dimpotrivă se încurajează cu faptul că şi în Statele Unite traiul este unul dificil pentru actori, aceştia fiind nevoiţi să practice alte meserii pe lângă actorie.

Realitatea.net: Povesteşte o întâmplare din copilarie de care iţi aduci aminte?
Marius Manole: Cred că eram prin clasa a 4-a şi se întâmplase că mă certasem cu toţi copii din bloc şi nu ştiam cum să mă împac cu ei. La vârsta aia certurile sunt foarte dramatice şi ura este foarte puternică. Atunci am inventat eu cum că a doua zi era ziua mea şi atunci m-am dus la toate mamele din bloc, la toate apartamentele unde erau copii şi i-am invitat pe toţi la ziua mea de naştere care era a doua zi. Nu mi-am anunţat părinţii, n-am spus nimănui, eu am crezut că o să se treacă peste asta şi nu o să ştie nimeni. În seara aia ne-am jucat bineînţeles pentru că urma să vină la ziua mea şi să mâncăm tort, pentru că le-am zis că am un tort cu 3 etaje, că am nu ştiu ce sucuri, iar toţi copii erau încântaţi. A doua zi pe la ora 4 au început să apară copii cu cadouri la uşă, cu mame cu tot şi mama nu înţelegea ce se întâmplă până când o doamnă din bloc păi e ziua copilului dvs am fost invitaţi. M-a bătut în faţa copiilor de m-a rupt şi i-a trimis pe toţi copii acasă şi aşa s-a terminat o zi. De atunci nici n-a mai vorbit cu mine nimeni vreo săptămână.

R: La ce vârstă ai descoperit că nu există Moş Crăciun?
M.M. Mult timp am crezut că există, cred că eram în clasa a doua când încă mai aşteptam să vină Moşu. Ştiu că tata mi-a cumpărat o chitară şi mi-a pus-o în balcon, mi-a lăsat şi nişte sarmale pe masă şi a doua zi dimineaţă când m-am trezit sarmalele erau mâncate şi mâncarea era mâncată de Moş Crăciun. M-am dus pe sub brad şi nu era niciun cadou şi eram foarte dezamăgit şi am zis că Moş Crăciun n-a venit la mine şi tata mi-a zis că poate a venit prin balcon. M-am dus şi era într-adevăr chitara de care vă povesteam şi cred că prin clasa a doua încă mai credeam în Moş Crăciun. Cred că prin clasa a treia sau a patra mi s-a întâmplat ceva, că am început să găsesc cadourile prin casă înainte de Crăciun că eram un fel de copil din ăsta obraznic care căutam totul înainte şi de ziua mea. Ai mei nu puteau decât să lase cadoul la altcineva şi să-l aducă în ziua respectivă, pentru că altfel îl găseam oricum. Cred că prin a treia n-am mai crezut în Moş Crăciun, însă e un fel de a spune pentru că în Moş Crăciun eu cred şi acuma.

R: Te-ai gândit vreodată să intri în politică?
M.M. Niciodată. Sunt paralel cu tot ce înseamnă politică. Urăsc ce înseamnă politică. Cred că un actor n-ar trebui să facă niciodată politică, pentru că un actor trebuie să fie vocea mulţimii. Shakespeare spunea că actorul este oglinda realităţii, oglinda societăţii şi dacă un actor s-ar băga în politică cum s-a şi întâmplat, din punctual meu de vedere e o mizerie, o porcărie. Funcţia de politician sau orice portofoliu pe care îl ai în politică se bate cap în cap cu meseria de actor. Urăsc politica, urăsc politicienii din ţara asta, tot ce înseamnă conducere şi tot ce se întâmplă în perioada asta în România. Adică dacă aş intra în politică, ori m-aş spânzura eu, ori i-aş spânzura pe toţi. Nu ştiu altă variantă eu nu găsesc.

R: Ce o să faci de sărbători?
M.M. Voi merge acasă la părinţi la Iaşi, abia aştept să ajung nu i-am mai văzut de un an de zile. De Revelion voi face un lucru pe care nu l-am făcut niciodată şi mă bucur că-l fac. Actorii de la Teatrul Maghiar din Sfântul Gheorghe vor juca de Revelion. Ei au obiceiul ăsta să joace chiar în noaptea de Revelion şi după aia stau cu publicul, sărbătoresc cu un pahar de şampanie. Iată nu mă îndepărtez foarte tare de teatru. Deci de Revelion voi merge la un spectacol de teatru din Sfântu Gheorghe.

R: Ţi-ai dori să ai copii?
M.M. Da, mi-aş dori să am copii. Cred că familia îţi dă un confort foarte mare şi te linişteşte într-un fel. Eu fiind balanţă pentru mine, casa e un loc foarte important şi de aceea am încercat ca la mine acasă să fie totul ok, pentru că e singurul moment de refugiu. Da, îmi plac familiile, îmi plac lucrurile calme, calde şi liniştite.

R: Ştiu că-ţi place să găteşti, care e mâncarea ta preferată pe care o găteşti şi dacă poţi să spui reţeta?
M.M. Sarmalele moldoveneşti, dar eu iubesc, sunt un fan al supelor şi al borşurilor moldoveneşti.
Borşul moldovenesc se face foarte simplu: se căleşte ceapa, se călesc legumele, se fierbe carnea, după ce ai spumat puiul, adaugi şi legumele călite, pui borşul, dai în clocot. Dacă ai timp faci tăieţei de casă, care se fac foarte simplu cu faină, cu ou şi cu sare, nu e mare inginerie şi recomand să se folosească tăieţei de casă că sunt mult mai buni, decât cei din comerţ şi la final un pic de dragoste şi gata.

R: Cum vezi tu vedetele din România?
M.M. Nu mă interesează subiectul ăsta, nu cred că merită să pierdem o jumătate de oră să vorbim despre domnişoarele astea. Ce să zic sunt interzis la întrebarea asta. România nu are vedete. România are nişte oameni mai cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi, statutul de vedetă la noi se oferă atât de uşor încât nu mai înseamnă nimic.Ce să spun despre domnişoarele astea? Le doresc succes şi succes în viaţa! Îl au!