Statistica Autorităţii pentru Străini din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor arată că, în ultimii ani, căsătoriile de convenienţă încheiate pentru ca străinii să poată deveni cetăţeni români sau pentru a-şi prelungi dreptul de şedere în ţara noastră s-au transformat într-un fenomen.

Foarte mulţi cetăţeni străini au făcut din căsătorie o practică pentru a-şi prelungi dreptul de şedere pe teritoriul ţării noastre, iar semnalele din ultima vreme conduc la ideea că mariajele aranjate se vor înmulţi după intrarea României în Uniunea Europeană.
Daniela Liu Feng are 24 de ani şi este căsătorită, în acte, cu un cetăţean chinez. În realitate însă, este singură. Nu ştie pe unde se află soţul ei, "Brus Li", cum l-a botezat în cele patru zile cât au stat împreună. În aprilie anul acesta, când s-a căsătorit, a crezut că viaţa ei se schimbă în bine, că "moţurile de basc şi gămăliile de ace", despre care acesta i-a povestit că le importă, vor avea succes şi îi va transforma într-un prosper cuplu de afaceri.

A fost nevoită să se mute înapoi în localitatea natală, pentru că soţul ei a plătit chiria căminului conjugal din Bucureşti doar pentru o lună. Nici măcar să divorţeze nu poate. Nu are banii necesari. Nu munceşte, iar dolarii pe care i-a primit pentru că a acceptat să se căsătorească s-au dus în prima săptămână. Soţul ei nu ar vrea să divorţeze,pentru că certificatul de căsătorie este singurul document care îi justifică prezenţa pe teritoriul ţării noastre.

Povestea Danielei poate fi întâlnită în diferite colţuri ale României, cu mici diferenţe, cu varianta iraniană sau egipteană a lui "Brus Li".

Anul acesta, Autoritatea pentru Străini a depistat 41 de căsătorii de convenienţă şi, conform statisticilor Ministerului de Interne, în topul bărbaţilor străini care au încheiat astfel de mariaje în România se detaşează sirienii, urmaţi de chinezi, egipteni, iranieni şi turci.

Din mezalianţele de acest fel nu pierde nimeni. Cetăţenii străini reuşesc să rămână în ţara noastră, soţiile se aleg cu nişte bani, iar avocaţii care le intermediază aceste căsătorii îşi rotunjesc veniturile pentru aşa-zisa consiliere, adică depistarea viitoarei mirese.

Ofiţerii Autorităţii pentru Străini spun că este foarte greu de dovedit dacă un mariaj este de convenienţă. Când soţii nu vorbesc o limbă înţeleasă de amândoi, în acest mod neexistând, practic, o comunicare între ei, este foarte uşor de probat natura remunerată a relaţiei.