Împodobite cu şerpi şi având un compartiment secret la încheietura mâinii, ascuns în spatele unei uşiţe cu balamale, ele erau odorul unui cult religios care se închina lui Sabaziu, o misterioasă zeitate puţin cunoscută.
Fiecare motiv ornamental făcut din bronz şi cupru, numit Mâna lui Sabazie, reprezenta un simbol sacru al zeului Sabaziu, o divinitate a fertilității şi a vegetaţiei, care a fost venerată alături de alţi zei - în special Zeus şi Dionisos. Cercetătorii încă cercetează indicii cu privire la semnificaţia exactă a mâinii, dar, indiferent de semnificația sa particulară, aceasta arată că romanii erau influenţaţi de religiile provenite din exteriorul Împeriului şi au pus bazele unor culte proprii.
