Inca de la lansare, noul OS a a apartinut comunitatii, fiind declarat open source. Totusi, a fost creata si o institutie intitulata Android Open Source Project, avand drept scop supravegherea atenta si dezvoltarea permanenta a proiectului.
Android 1.0
In ultimul trimestru al lui 2008, in octombrie, la mai bine de un an dupa lansarea primului iPhone, apare primul terminal cu Android. Intitulat G1 sau Google 1, dupa cum ii spuneau apropiatii, noul smartphone a fost lansat sub stindardul celor de la T-Mobile, un brand care a ramas imprimat pe majoritatea modelelor din aceasta clasa chiar si dupa ce HTC a inceput sa comercializeze respectivul terminal si pe alte canale, sub numele de HTC Dream.
Telefonul avea mult lipsuri. Nu suporta interactiunea cu mai multe degete, ca urmare a lipsei suportului de multitouch. Nu oferea posibilitatea achizitiei de aplicatii, deoarece la acel moment nu existau aplicatii contra cost in Market. Lipsea o tastatura virtuala, motiv pentru care primul smartphone cu Android a venit cu o tastatura glisanta. Dincolo de lipsuri, elementele pozitive si originale au fost extrem de atractive si un motiv de achizitie, scrie playtech.ro.
Sistemul de notificari a fost intotdeauna incredibil la Android. Ideea de a trage efectiv in jos de bara de stare marcata cu operatorul de telefonie mobila pentru a vedea toate informatiile noi de la telefonul tau era simpla si eficienta. Incepand cu mesaje sau apeluri pierdute si terminand cu notificari legate de Facebook, acest sistem de anunturi, pe langa faptul ca s-a pastrat intr-o forma apropiata chiar si pe cea mai noua iteratie a OS-ului 4.0, acum intr-o forma extrem de apropiata este si pe iOS.
Ideea de widget asa cum o stim astazi a fost prezenta inca de la primul Android. Gandite ca mici casute pline de informatie ce se actualiza singura, widgeturile erau create initial doar de Google, nu si de dezvoltatori terti. Chiar si in acest stadiu insa dadeau un sentiment de dinamism platformei in momentul in care deblocai telefonul si puteai vedea zone de informare al caror continut era schimbat in timp real.
Contul de Gmail sau posta electronica de la Google era o conditie sine qva non pentru orice utilizator de Android la inceput. Trecat peste aceasta obligatie, noul sistem de operare venea si cu cea mai completa experienta de navigare printr-un astfel de cont de mail. Chiar daca suportul pentru POP3 si IMAP a existat aproape dintotdeauna la Gmail, Android a fost o prima platforma care suporta functii avansate, precum arhivare sau etichetare de mailuri, particularitati care se sincronizau cu serverul Google.
Prima versiune de Android Market nu avea nici in clin nici in maneca cu ceea ce vedem azi pe un smartphone cu Android. In definitiv, era la inceput. La acel moment, nici AppStore-ul Apple nu era mult mai evoluat, insa avea mult mai multe aplicatii. Prima versiune de Android Market venea cu cateva propuneri de aplicatii pe prima pagina, o zona de cautare si cam atat. Nu puteau fi cumparate aplicatii, iar aplicatiile postate nu geberau profit, dezvoltatorii nu erau motivati sa imbratiseze noua platforma. Acesta a fost si motivul pentru care a fost destul de dificila expansiunea magazinului virtual Android Market.
Legat strict de interfata, indiferent daca o iubiti sau nu, aceasta este creata in colaborare cu o companie intitulata The Astonishing Tribe, cu sediul in Suedia. Compania a fost achizitionata ulterior de RIM, iar odata cu respectiva tranzitie olaborarea dintre Google si TAT s-a incheiat.
Android 1.1
La aproximativ 3 luni de la lansarea primului varf de lance branduit de Google – G1, a aparut pe piata si primul update a sistemului de operare.
Noul update, intititulat 1.1, a rezolvat un numar foarte mare de buguri si a integrat primul avantaj major in fata iOS-ului de la Apple. Actualizarile OTA – Over the Air au venit la 1.1 si au permis utilizatorilor sa isi actualizeze smartphone-ul fara sa mai fie legati de un PC si fara sa aiba nici un fel de cunostinte tehnice. Din acest moment, tranzitia la noile versiuni a mers ca unsa pentru fanii ideii de actualizare.
Android 1.5 – Cupcake
Prima noua versiune imbracata in haine de prajitura va ramane probabil si in istorie tocmai sub numele desertului sub care era ascunsa. Un detaliu care nu este extrem de popular e dat de faptul ca, desi aparent nu este nici o regula in ceea ce priveste denumirile versiunilor de Android, cu Cupcake a inceput ordonarea alfabetica, un algoritm care se mentine si acum.
1.5 a integrat un set de actualizari menite sa mentina sistemul competitiv, un principiu extrem de important daca e sa avem in vedere cursa in care se angrenase platforma. Si interfata a suferit cateva actualizari minore insa in realitatea acestea erau greu observabile daca cineva nu iti atragea atentia in legatura cu existenta lor. Elemente de transparenta, umbre, mici schimbari ale icoanelor – toate au venit sub forma unor finisari care aveau ca scop rafinarea interfetei, nu obligarea utilizarului sa inveti lucruri noi.
Pe langa detalii, 1.5 a venit cu schimbari radicale. Tastatura virtuala, o particularitate care pare incredibil ca a lipsit vreodata, a permis aparitia primelor noi terminale, precum HTC Magic care nu mai veneau cu tastatura fizica, glisanta sau de orice alt tip.
O particularitate democratica, daca o putem numi asa, legata de acest detaliu a fost permisiunea data de Google dezvoltatorilor pentru a-si dezvolta propriile tastaturi virtuale. Initial, au aparut cateva plangeri legate de timpul de raspuns al tastaturii de pe Android in comparatie cu cea de pe iOS, insa cu libertatea descrisa mai sus fiecare OEM si-a definit propria tastatura pe care si-a particularizat-o pana la ultimul detaliu, atat estetic, cat si ca functionalitate. Aceasta permisiune marca Google a fost primul pas catre temele pe care am ajuns sa le indragim.
Daca pe un terminal cu Android inca de la 1.0 am putut vedea widget-uri, din pacate respectivele veneau doar de la Google, insa odata cu 1.5 situatia la acest capitol s-a schimbat. SDK-ul a fost dat dezvoltatorilor de aplicatii, iar de atunci ecranele principale ale smartphone-urilor au fost bombardate cu aceste mici ferestre pline de continut concentrat. Ideea de copy-paste a fost intotdeauna adoptata cu dificulati de sistemele moderne de operare pentru portabile, iar Android-ul nu a fost o exceptie. Desi cu foarte multe limitari ideea de clipboard a existat de la 1.0, odata cu Cupcake, utilizatorii puteau copia bucati de text din pagini web, aceasta fiind si una dintre cele mai importante utilitati.
Captura video a fost o limitare software care a existat pana la Cupcake pe G1. Desi acum aproape orice telefon filmeaza, posesorii de Android au avut de asteptat pana la versiunea de software 1.5 pentru a se bucura de aceast functionalitate. Existand mici reprosuri legate de interfata aleasa de cei de la Google pentru aceasta activitate, a fost aplicat acelasi algoritm ca in cazul tastaturii virtuale. Fiecare producator de smartphone-uri a avut optiunea de a-si personaliza interfata programului de captura cu diverse tipuri de scena, expuneri, touch to focus si altele.
La capitolul detalii, 1.5 a mai venit cu: posibilitatea de a sterge sau arhiva mai multe emailuri simultan in Gmail, optiunea de a urca cotinut foto sau video pe Picasa, respectiv YouTube din din aplicatia de camera, integrarea informatiilor din contul de Google Talk in diverse zone al sistemului de operare. Din pacate, cum in tara noastra nu sunt extrem de populare nici serviciul, nici suportul celor de la Google pentru Google Talk, foarte multi utilizatori nu au experimentat nici pana acum functionalitatea GTalk.
Citiţi restul articolului pe playtech.ro.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M