Lili Iotu a plecat acum şase ani dintr-o Românie care nu îi oferea aproape nimic. Acum are în Spania, la Castellon, casă şi maşină. Mai mult, atât muntele, cât şi marea sunt aproape, într-un decor de vis în care oricine şi-ar dori să aibă o locuinţă. Doar dorul de părinţi nu o lasă să fie pe deplin fericită.

De 1 decembrie, Lili a luat câţiva saci spanioli din in, le-a cusut aţă roşie pe margine, ca să semene cu traistele româneşti şi a cântat colinde, să se simtă mai aproape de casă. O cunoaştem astăzi la România fără frontiere.

Lili a venit în Spania, după soţul ei. La început, Toto a câştigat cât să nu moară de foame şi să îşi achite chiria. Era bucătar. În primii ani a gătit fără să guste. Nu manca fructe de mare, iar spaniolii nu vroiau mancare de cartofi: "Gustă zice, că sunt scumpe. El nu înţelegea că nu îmi plac. Când vedeam melcii ăia ziceam - mă, noi cu melcii ăştia ne facem mărgele în România."

Acum, după 6 ani, Toto mănâncă melci. Între timp a schimbat meseria de bucătar pe cea de constructor. Câştigă aproape 2000 de euro, bani suficienţi să îşi întreţină toată famila. Soţia - Lili - şi copiii, Sebi şi Bianca, sunt de câţiva ani lângă el.

"E o ţară care te primeşte frumos, te simţi bine, deci social e mai bine, te obişnuieşti cu frumosul, cu curăţenia, cu oamenii." - mărturiseşte Lili Iotu.

Şi copiii s-au obişnuit cu viaţa de la Castellon. Bianca învaţă bine şi a câştigat olimpiada de română din Spania: "Eram super mandră că reprezentam Spania în România şi aici în România Spania. Ca nivel de trai prefer Spania. Pentru restul România, acase e ca acasă.

Ai crede că acum nu le mai lipseşte nimic. Că şi-au găsit fărâma lor de fericire dincolo de graniţele României. Ai crede că sunt lacrimi de bucurie când o vezi pe Lili plângând. Ea plânge însă după cei de-acasă.

În ziua în care am întâlnit-o pe Lili în Spania, la mii de kilometri, la Ocniţa, pârinţii ei împlineau 50 de ani de la căsătorie. Ar fi vrut să sărbătorească împreună, dar nu s-a putut.

Toţi pleacă de acasă pentru o viaţă mai bună: "Aici ai de toate. Deschizi frigiderul, e plin. Nu-ţi lipseşte nimic îţi poţi construi o casă foarte repede, cu 3 salarii poţi lua o casă cu credit, ai marea aproape, dar frumuseţile de aici nu-ţi pot acoperi simplitatea ta de acasă. Îţi lipseşte acel ceva, în care te-ai născut."

Acasă la Ocniţa şi acasă, la Castellon, Lili, soţul ei, copiii şi bunicii se pregătesc de sărăbători. Copiii abia aşteaptă să vadă darurile pe care Moş Căciun le va pune... sub palmier. Băieţelul a început deja să repete colindele. Din România fără frontiere.