Ai cântat în Cargo, Compact, Schimbul 3, iar de peste 10 ani ești solistul trupei Pacifica. Dintre primele trei trupe, care a însemnat cel mai mult pentru cariera ta și de ce?
Leo Iorga: Înainte de Cargo, am cântat și la formația Sui Generis din Arad, în care activam ca toboșar, dar cântam și cu vocea. Momentul marcant a fost mutarea mea din spatele tobelor în față, ca solist vocal la Cargo, iar asta pentru că nu știam ce să fac cu mâinile. Una era să cânți la tobe, să nu te vadă nimeni, și alta să îți vadă publicul fiecare mișcare. Aveam senzația că tot timpul aveam șlițul sau un șiret desfăcut. Nu era așa, dar era obsesia asta la primele apariții. Apoi, m-am obișnuit.
Când se câștiga mai bine din muzică, în România: înainte sau după 1990?
Leo Iorga: În mod cert, după. Dar nu imediat după. După anii '90, au fost făcute multe turnee, organizate de firme mari, firme mari de țigări, la care am participat. Atunci a fost primul turneu unde m-am simțit cu adevărat ca un artist. Am fost tratați ca artiști. Eram duși cu mașina, aveam două zile de pauză după fiecare concert. Erau Iris, Holograf, Compact - rețetă. Se câștigau bani în valută. Nu foarte mulți, cum se câștigă azi, dar pentru vremea aceea erau. Aveam spectacole multe. În fiecare vară, pe litoral, pe urmă aveam și o stagiune în țară. Ca număr de spectacole, au fost într-adevăr foarte multe. Probabil și ale tinereții valuri nu m-au făcut să am foarte mare grijă de bani și nu am agonisit prea mult, însă, în mod cert, muzica live, rock-ul în special, se plăteşte mai bine în ziua de azi. După 2005, zic eu.
Unii spun că, în ultimii 20 de ani, rock-ul românesc s-a diluat încet-încet și că "greul" a rămas pe umerii veteranilor. Împărtășești această opinie? Este vorba cumva de o tendință generalizată în muzica mondială?
Leo Iorga: Genul acela de muzică rock, da. Însă, din păcate, sau din fericire, există și acum trupe bune de rock. Eu pot enumera nume care îmi plac - Voltaj, Vunk, de exemplu, care vin cu un stil nou. Voltaj, deși sunt și ei sunt printre veterani, abordează un stil de rock spre electronic, foarte interesant, foarte performant. Ca dovadă, au un box-office foarte ridicat.
Părerea mea este că rock-ul la nivel mondial a fost influențat de rock-ul britanic. Britanicii au fost întotdeauna pionieri într-un gen anume și au dus către o anumită direcție muzica rock. Ceea ce cântam noi, multă lume considera fie pop-rock, fie rock melodic, fie rock aristocrat, adică un rock cu anumite pretenții, nu neapărat să grohăi și să scoți niște texte antisociale. Asta nu înseamnă că textele sociale care se cântă în ziua de azi nu sunt binevenite. Sunt ascultate de tineri, dar și eu, ca părinte de tineri, ascult muzica asta. Nu înseamnă că o și cânt.
"Foarte mulți refuză să urce pe scenă de teama unui eșec"
Cum ai descrie, în doar trei cuvinte, muzica românească de azi?
Leo Iorga: CU VIITOR ASIGURAT. Asigurat de talentele care sunt acum. Noi trebuie să avem încredere .Există clar un fenomen în ziua de azi, acela că, indiferent de genul muzical, toți tinerii luptă din răsputeri pentru ceea ce fac. Probabil că, pe vremea lui Ceaușescu, faptul că eram vitregiți de informații determina ambiția asta de a studia, de a încerca să faci mai mult. Foarte multă lume care cânta în cârciumi pe vreme aceea țintea plecarea din țară. De aceea, foarte multe trupe de revistă fie cântă pe vapoare, fie prin alte țări. În schimb, în ziua de azi, competiția pe scenă începe să se vadă clar și ei au ochii larg deschiși la chestia asta. Toți care încearcă să facă meseria asta sunt conștienţi că este greu și că nu e joacă. Din păcate, foarte mulți refuză să urce pe scenă de teama unui eșec. Dar, în viață, așa se construiește orice.
Pe parte muzicală, România s-a tranformat foarte mult. Și tehnic, suntem la zi cu tot ce există. Nimic nu te împiedică. Poate doar lipsa ambiţiei. Dar am încredere că ambiţia există Și, de ce nu, se și câștigă bani. Sunt multe formații care câștigă foarte bine din ceea ce fac. Și e vorba despre bani destul de mulți pentru societatea noastră.
Ai pagină de Facebook. Necesitate sau distracție?
Leo Iorga: Și, şi. Cert e că am foarte mulți prieteni pe Facebook, dar nu mă caută nimeni să îmi spună că vrea să cumpere 100 de discuri, de exemplu. Pentru că tehnologia însemnă o exacerbare a materialelor muzicale, dar și o desărcare gratuită a acestor materiale. Din fericire, tablourile unui pictor, spre exemplu, nu pot fi descărcate de pe Facebook, dar la muzică lucrurile stau altfel. Cu toate astea, internetul are și o contribuție pozitivă. În sensul că oamenii pot asculta anumite melodii, le pot descărca gratuit și apoi vin la concerte. Se vede foarte clar un dezechilibru între vânzările de materiale muzicale și prezența la concert. Din fericire, la concerte vine lume.
În "portretul robot" al ascultătorului român de rock, ce se potriveşte şi ce nu dintre următoarele: "colectează selectiv deşeurile", "preferă berea vinului", "merge la vot", "se însoară cel mult o dată-n viaţă"?
Leo Iorga: Eu am mers mereu pe principiul că publicul este cel mai important membru al formației. Publicul din România este mixt, dar mai numeros în extrema dură a rock-ului, unde eu nu am activat prea mult. Acea latură "heavy" este apreciată de publicul de rock consacrat, cel care nu refuză să se ducă și la un underground. Însă publicul larg, de muzică rock, este genul care ascultă și Bon Jovi, dar și piese mai vechi de alt gen, cum ar fi Julio Iglesias.
Cât despre caracteristicile mai sus menționate, se potrivesc toate. Referitor la deșeuri, eu cred ca noi ne adresăm unor oameni de bun simț, targetul ăsta e. În schimb, eu prefer vinul berii. La vot, eu merg. Toată lumea ar trebui să voteze. Astfel, nu ar mai apărea niciun fel de disensiuni.
"După ce am fost trezit din anestezie, primul lucru pe care l-am întrebat a fost dacă mai pot să cânt"
Ce s-a întâmplat cu mica ta afacere - fabrica de artificii? Ai investit şi în altceva?
Leo Iorga: Sunt singurul din țară care am acreditat, ca obiect de activitate, fabricarea de explozibil. Nu mai este monopol de stat, într-adevăr, numai că te pui cu o mafie internațională despre care nu se merită să vorbesc. Acum, este destul de prematur pentru România să intre într-o asemenea "combinație". Iar ce am eu nu este o fabrică. Eu sunt prestator. Dau comandă pentru toate materialele de care am nevoie. Focul de artificii este o artă, este ca o pictură care e efemeră, apare pe cer și dispare. Montezi două săptămâni și dispare în jumătate de oră. E foarte simplu să ai pânză, pensule și acuarele, însă nu toţi sunt pictori. În ultimul timp, au apărut tot felul de firmulițe care tulbură piața și dispar. Merg la un preț de dumping, pe o calitate foarte joasă a materialului pirotehnic, numai pentru că știu că se câștigă bani din asta. Dar au coborât atât de jos prețul, încât câștigul nu mai constituie, uneori, un apanaj al frumuseții actului artistic. Noi continuăm.
Am investit, la o scară rezonabilă, și în imobiliare. Am o pensiune la mare, la Eforie Nord. Mai am de lucru la ea, până îi voi putea da drumul oficial. Deocamdată, au venit la mine doar prietenii, care au rămas plăcut impresionați.
Ultimul album ascultat care ţi-a plăcut este...
Leo Iorga: O compilaţie a lui Glenn Hughes - basistul trupei Deep Purple. Are o paletă interpretativă fabuloasă. E un solist vocal extraordinar. Are calități vocale de la Michael Jackson la Ozzy Osbourne, o paletă vocală unică.
Ai revenit la muzică după un timp relativ scurt de la operaţia la plămâni suferită la începutul anului. Ce te-a ajutat cel mai mult pentru asta?
Leo Iorga: După ce am fost trezit din anestezie, primul lucru pe care l-am întrebat a fost dacă mai pot să cânt. Alături de mine erau ai mei și medicul chirurg care m-a operat. L-am văzut zâmbind și liniștit. "Ei, bine că trăiesc", mi-am spus, după care am întrebat dacă mai pot să cânt. Nici medicul nu știa când și cum, pentru că așa a fost să fie. Plămânul este un organ vital, în special în meseria asta. Practic, de când mă îmbolnăvisem, eu cântam în condiții vitrege. Asta pentru că partea aia de plămân nu era folosită. Așa că muzica m-a făcut să revin pe scenă. Curge prin vene. Să fii solist nu e ceva ce îți propui. Devii solist pentru că e ceva ce te împinge de la spate. Probabil, muza. Pentru mine, așa a fost să fie, mulțumesc lui Dumnezeu. Am iubit domeniul ăsta și nu puteam dormi, aveam neliniști dacă nu făceam asta. Normal că, la început, nu ieșea nimic cum trebuie, dar încet-încet am învățat.
Ce urmează în viața artistului Leo Iorga?
Leo Iorga: Am o colaborare cu Adriana Antoni. Nu vom face un album, este o colaborare. Ea a migrat spre mine, de la folclorul bănățean, spre muzica rock blândă. Piesa pe care o cântăm împreună este una slow și se numește "Dragostea e în doi". Mulți au contestat colaborare mea cu o cântăreță de muzică populară. Este foarte clar că acei oameni nu au nicio treabă cu muzica și mai ales cu muzica rock. Eu am acceptat cu dragă inimă acest proiect. Mai mult, piesa e compusă de Vladi Cnejevici, un rocker vechi.
Apoi, urmează lansarea în țară a albumului de carieră "După ani și ani". Nu întâmplător se numește așa. Cu acest album intenționez să lămuresc confuziile care există între Leo Iorga și Compact. Adevărul este că numele meu nu a fost foarte vehiculat în perioada aceea, pentru că trupa era baza. Nu contest meritele cuiva, dar nu pot fi nici șterse cu buretele piesele din cei nouă ani cât am fost eu în Compact. Unii urmăresc treaba asta. Eu le voi cânta, indiferent ce spun alții. Albumul va cuprinde, așadar, piese de la activitatea mea de la Cargo, două, șase pe care le-am lansat alături de Compact, două sau trei de la Schimbul 3 și cinci de la Pacifica. Albumul va fi lansat sub brand-ul Leo Iorga și Pacifica. Urmărim o lansare oficială a albumului, undeva după sărbători, când toată lumea scoate albume și nebunii. Cam la două, trei săptămâni de la Revelion. Se mai liniștesc treburile și lumea începe să se întrebe ce se mai întâmplă în viața mondenă. Vrem să îl lansăm atunci, în concert, peste tot.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M