A venit Pleziristul, ne rupe. Ăsta are proiect. Are viziune. Are până şi idei. Cum aducem bani la buget? se întreabă şi-n culcare, şi-n sculare, şi-n loazir. Îşi răspunde satisfăcut de sine: luăm din puşculiţa copiilor. De sub salteaua bătrânilor. Impozităm ajutorul de înmormântare, că doar e venit. (Păi, dacă-i venit, hai să ne şmecherim şi noi şi să murim de mai multe ori, barem să strângem ceva). Deocamdată, Pleziristul vorbeşte singur. Să vedeţi ce-o să fie când o să le dea drumul din lesă purtătorilor de cuvânt.
Cloceşte toată săptămâna şi iese lunea. Ieri a băgat-o cu pensionarii. Peste şapte zile găseşte el să le ia ceva şi şomerilor ieşiţi din plată. Treaba e: să ne ia, frate, o dată tot! Să nu ne sărăcească în foileton. Să devenim, în sfârşit, ce merităm: săraci-lipiţi de Palatul Victoriei. Milogi la gardul Cotrocenilor.
În semn de aleasă preţuire îi mai dau Pleziristului 3 (trei) idei. Prima: impozit pe gropile din DN (o să fie una dintre cele mai importante surse la buget). Cum vine treaba? Simplu. Băi, chiorule, ai dat în groapă, e groapa statului, nesimţitule, plăteşti redevenţa - per minut/per centimetru pătrat. A doua: taxă pe taxă. Simplu: dacă încă plăteşti taxe, înseamnă că ai de unde, ai pe ce, ai cu ce. Ia dă tu şi o taxă pe viciul ăsta, dacă eşti taxoholic. A treia: aici e de explicat ştiinţific. Propusese un nepriceput impozitul pe sex. Greşit. Impozit pe orgasm, dacă judecăm în termeni de profit. Aici se ridică însă câteva probleme: cum contabilizezi, cum măsori, cum strângi declaraţiile. E clar că tre să-l faci forfetar.
Şi-acum bonus, soluţia care o să-i aducă Pleziristului Nobelul pentru economie. Ascultaţi-mă cu atenţie, domnu' ministru. Notaţi, că scoatem România din… de unde credeţi c-aţi băgat-o. Se întocmeşte un Parteneriat Public-Privat cu Dumnezeu, prin reprezentantul său autorizat Sfântu Petru. Acesta din urmă se angajează să bage taxă de barieră la intrarea în Rai. Statul român, prin reprezentantul său legal Vlădescu, se angajează să furnizeze clienţii şi încasează procentele.
Citeşte mai mult în Gândul.
Lelia Munteanu: Ministerul Finanţelor, în parteneriat public-privat cu Dumnezeu
PUBLICAT
Luni, 22 Februarie 2010 22:21
ACTUALIZAT
Miercuri, 24 Februarie 2010 00:38
SURSA
gandul.info
Recunosc, îl regret amarnic pe Pogea. Să intru-n faliment dacă vă mint. Îl ştiţi: cel cu mentalitate de achizitor bastrule mici, care cât a fost la Finanţe nu ne-a deranjat cu nimic; îşi punea mânecuţele şi număra banii de la FMI. Omul ăla tăcut ca un bloc de marmură, cel care ne-a tratat cu grijă, de parcă ne luase pe inventar. Auster ca un stâlpnic, reflexiv ca o scrumbie afumată - o să plângeţi în pumni după el.
Lelia Munteanu: Ministerul Finanţelor, în parteneriat public-privat cu Dumnezeu/Foto:wordpress.com / FOTO: wordpress.com
Alte articole din ACTUAL
22 Mai, 20:13
22 Mai, 20:42
22 Mai, 17:55
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M