Lăzăroiu (CCR): În decizia Curţii nu trebuia scris "angajarea răspunderii este neconstituţională"

În opinia concurentă la decizia din 3 noiembrie a Curţii Constituţionale, referitoare la neconstituţionalitatea asumării de către Guvern a Legii Educaţiei, judecătorul Petre Lăzăroiu arată că îşi menţine concluzia că "prin angajarea răspunderii Guvernului asupra proiectului Legii educaţiei naţionale, în timp ce acesta se afla în dezbaterea Senatului în calitate de Cameră decizională după ce anterior fusese adoptat de Camera Deputaţilor prin votul final, s-a declanşat un conflict juridic de natură constituţională între cele două autorităţi, respectiv Guvernul României şi Parlamentul României, prin Senatul României", informează NewsIn.

Pe de altă parte, se arată în opinia concurentă, "nu actul în sine al angajării răspunderii Guvernului a declanşat conflictul juridic de natură constituţională între cele două autorităţi, ci modalităţile şi împrejurările concrete în care a fost exprimat (la momentul angajării, proiectul Legii educaţiei naţionale fusese adoptat de către Camera Deputaţilor, prin votul final al deputaţilor, iar la Senat parcursese o parte importantă din procedură)". De altfel, susţine Lăzăroiu, "a admite că actul angajării răspunderii Guvernului ar declanşa, de principiu, un conflict juridic de natură constituţională între Parlament şi Guvern, ar însemna să admitem că dispoziţiile art.114 alin.(1) din Constituţie sunt inaplicabile, fapt de neacceptat într-o democraţie".  

Mai mult, susţine judecătorul CCR, angajarea răspunderii Guvernului nu poate fi catalogată ca fiind neconstituţională pentru că, pe de o parte, are temei constituţional (art.114 alin.(1) din Constituţie), iar, pe de altă parte, neconstituţionalitatea poate purta asupra unei legi, asupra unui tratat sau asupra unui Regulament al celor două Camere, în nici un caz însă nu asupra unui proiect de lege (în speţă, angajarea răspunderii Guvernului viza un proiect de lege), sau asupra unui act juridic unilateral, cum a fost Hotărârea Guvernului de angajare a răspunderii pe proiectul Legii educaţiei naţionale, chiar dacă acest act juridic ar avea caracter normativ.

Totodată, Lăzăroiu atrage atenţia asupra faptului că cererea preşedintelui Senatului viza "soluţionarea conflictul juridic de natură constituţională dintre Parlamentul României, pe de o parte, şi Guvern, ca autoritate publică a puterii executive, pe de altă parte, conflict declanşat prin oprirea procesului legislativ de la Senat cu proiectul Legii educaţiei naţionale şi angajarea răspunderii de către Guvern asupra acestui proiect".

Mai mult, judecătorul Petre Lăzăroiu consideră că CCR trebuia să precizeze încă din decizie că CCR nu poate opri angajarea şi că soluţia e la părţile aflate în conflict, şi nu să trateze această solicitare în considerentele deciziei (în motivaţie, n.r.). "Solicitarea, chiar dacă nu figura ca un capăt distinct de cerere, nu putea fi ignorată, citez: <>".

Cu privire la această cerere, de obligare a Guvernului să renunţe la asumarea răspunderii pe Legea Educaţiei, Lăzăroiu subliniază că prevederile legale care reglementează activitatea CCR nu permit Curţii să poată obliga o autoritate la o anume conduită, fiind lipsită în acest sens de prerogativa executării silite. De altfel, mai arată judecătorul, în cuprinsul acţiunii, preşedintele Senatului nu a solicitat Curţii să constate că "angajarea răspunderii Guvernului pe proiectul Legii educaţiei naţionale este neconstituţională".

Preşedintele CCR, Augustin Zegrean, şi judecătorii Iulia Motoc, Mircea Minea şi Zoltan Puskas au avut o opinie separată în legătură cu decizia privind Legea educaţiei, prin care au susţinut că nu există un confict constituţional între Parlament şi Guvern şi că asumarea răspunderii poate continua.

"Cât priveşte situaţia care a fost dedusă examinării Curţii, respectiv angajarea răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege, decisă după momentul sesizării Parlamentului cu acelaşi proiect, pe calea exercitării iniţiativei legislative, nici unul dintre textele constituţionale nu stabileşte reguli sau interdicţii. În lipsa unor dispoziţii constituţionale, exprese ori implicite, care să condiţioneze sau să restricţioneze în vreun fel libertatea Guvernului de a alege să îşi asume răspunderea pe un proiect de lege în faţa Parlamentului, atunci când apreciază că o asemenea măsură se impune (asumându-şi, în mod evident, riscurile corelative descrise de art. 114 alin.(2) din Constituţie), apreciem că nu există temeiul legal sau constituţional care să distingă cu privire la originea proiectului de lege, respectiv un proiect de lege propriu ori unul preluat dintr-una din Camerele parlamentare, sau cu privire la conţinutul/materia de reglementare a proiectului de lege care face obiectul angajării răspunderii Guvernului. Decizia Guvernului de angajare a răspunderii asupra Proiectului Legii educaţiei, chiar dacă a fost precedată de promovarea unei iniţiative legislative cu privire la un proiect cu acelaşi titlu, nu poate fi catalogată ca un act de arogare a unor puteri, atribuţii sau competenţe, care, potrivit Constituţiei, aparţin Parlamentului. Este evident că Guvernul exercită în acest fel o competenţă prevăzută în mod expres de prevederile art.114 din Legea fundamentală", spun cei patru.

Judecătorii amintiţi spun că nu există un conflict constituţional din moment ce Parlamentul, prin conducerea sa, a stabilit o dată pentru şedinţa asumării. "Astfel, în şedinţa comună a Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului din ziua de 18 octombrie 2010, a fost discutată solicitarea Guvernului, transmisă de primul-ministru, cu privire la angajarea răspunderii asupra Legii educaţiei naţionale şi declanşarea procedurilor parlamentare necesare, stabilindu-se calendarul aferent. Astfel, a fost fixat termenul pentru depunerea de amendamente până pe data de 25 octombrie 2010, orele 15.00, iar în data de 28 octombrie 2010 a avut loc şedinţa comună a celor două Camere ale Parlamentului în vederea angajării răspunderii Guvernului. Aşa fiind, prin discutarea solicitării Guvernului cu privire la angajarea răspunderii asupra Legii educaţiei naţionale şi stabilirea calendarului privind procedurile parlamentare aferente, Parlamentul nu a avut o conduită din care să rezulte o stare de conflict juridic de natură constituţională. Chiar dacă s-ar accepta ipoteza unui atare conflict, declanşat de solicitarea primului-ministru al Guvernului, prin conduita sa ulterioară, autoritatea legiuitoare a dezamorsat această stare, parcurgând procedurile parlamentare şi evitând, deci, un blocaj instituţional", se mai arată în opinia separată.

Cei patru judecători CCR mai cred că reluarea procedurii, inclusiv dezbaterea moţiunii de cenzură, este atributul celor două autorităţi implicate, ceea ce, în opinia semnatarilor acestei opinii separate, înseamnă că asumarea răspunderii poate fi continuată. Potrivit legii CCR, "judecătorul care a votat împotrivă poate formula opinie separată, iar cu privire la motivarea deciziei se poate formula opinie concurentă". Petre Lăzăroiu a votat pentru ca CCR să recunoască conflictul constituţional, dar nu a fost de acord cu declararea procedurii drept neconstituţională, aşadar a emis opinie concurentă. Zegrean, Motoc, Minea şi Puskas care au votat împotriva deciziei de recunoaştere a conflictului au emis astfel o opinie separată.