Nu mai suport cutremurele! (Sună cam tâmpit) Le urăsc. Parcă sunt aici pe o altă planetă. În altă lume. Sunt replici ale marelui cutremur de 3-4 ori pe noapte. Noaptea trecută, la 01.30 ( 20.30 în România ) s-a înregistrat cea mai puternică replică. 6,1 pe scara Richter. Enorm. Dormeam, dar m-am trezit imediat. Şi Augustin s-a trezit. Am avut senzaţia că dulapul cade peste mine, iar lustra se mişcă rău de tot. Un bibelou care se afla pe şifonier cade, la doar 20-30 de cm de Augustin. Îl întreb-"eşti ok ?". Augustin spune- "eu da (râde), dar bibeloul nu. S-a spart, sper să nu ne pună să îl plătim. Tot Augustin mă mai întreabă - "ce facem, ieşim afară?". Mă uit pe geam, plouă cu găleata. Răspund - "pai de ce să mai ieşim? Dacă era să cadă blocul, cădea până acum. Mai bine stăm aici". După aproximativ 1 minut se opreşte. Augustin îşi aprinde o ţigară. Îi cer şi eu să trag un fum, deşi nu fumez, dar voiam să mă mai relaxez. Să mai uit de aceste cutremure blestemate. Imediat gândul îmi zboară la amărâţii ăia de sinistraţi. Dacă eu mă simt asta doar după nişte replici, cum trebuie să se simtă ei după marele cutremur?

După 10 minute, sună telefonul. Atunci mi-am dat seama că nici nu am anunţat cutremurul la Bucureşti (ce prost sunt!). Oricum, colegii mei de la externe ştiau deja de el- "Cristi rămâi pe telefon, avem ediţie specială, intri în direct în 30 de secunde". Ok. Vine întrebarea de la crainică - "Cristi, unde sunteţi voi, s-a simţit cutremurul?" Îmi vine să râd, dar îmi aduc aminte că suntem în direct. Încep să vorbesc. După alte două transmisii mă lasă să mă culc. Aici era deja ora 03.00. Nici nu am mai ieşit afară să filmez. Ploua torenţial şi riscam să stricăm camera.

Înainte să adorm, ma întreb "oare cât o să mai ţină?". Dimineaţa mă trezesc şi primul lucru pe care îl fac îl sun pe ambasador. În fiecare zi trebuie să vorbesc cu el pentru că m-a "ameninţat" că mă caută el dacă nu îl sun. Ambasadorul este un om pe care nu l-am văzut niciodată în viaţa mea şi probabil nici nu o să-l văd, dar mi-am dat seama că este un om deosebit. La fiecare convorbire telefonică (el este la Beijing ) îmi spune "Voi sunteţi responsabilitatea mea aici. Dacă aveţi nevoie de ceva, sunaţi. Dacă păţiţi ceva, sunaţi. Dacă nu vă înţelegeţi cu cineva aici, pot să vă ajut (vorbeşte chineza la perfecţie)". Dacă nu vă aud în fiecare zi, înseamnă că aveţi probleme şi vă caut eu". Mă bucur că există acest om. Contează să ştii că aici, la peste 10.000 de km de casă, ai pe cineva care te poate ajuta în caz de nevoie. Contează mult.

Citeşte episodul XIV din jurnalul lui Cristian Zărescu

Citeşte episodul XIII din jurnalul lui Cristian Zărescu 

Citeşte episodul XII din jurnalul lui Cristian Zărescu

Citeşte episodul XI din jurnalul lui Cristian Zărescu

Citeşte episodul X din jurnalul lui Cristian Zărescu

Citeşte episodul IX din jurnalul lui Cristian Zărescu

Citeşte episodul VIII din jurnalul lui Cristian Zărescu

Citeşte episodul VII din jurnalul lui Cristian Zărescu

Citeşte episodul VI din jurnalul lui Cristian Zărescu

Citeşte episodul V din jurnalul lui Crstian Zărescu

Citeşte episodul IV din jurnalul lui Cristian Zărescu

Citeşte episodul II din jurnalul lui Cristian Zărescu

Citeşte primul episod din jurnalul lui Cristian Zărescu