Scenariul se repetă. Doar că mă decid să plecăm mai devreme. Pe la 07.30. Dacă ieri căutam două poveşti, astăzi am zis să mergem într-un sat de la munte. Destul de complicat fiindcă drumurile de la munte sunt blocate. Mă întâlnesc cu Eliol şi bag de seamă cam nemulţumit că a venit tot cu şoferul de ieri (cel care a adormit la volan). Asta e, mergem cu el, dacă m-aş apuca să caut altul aş mai pierde vreo 2-3 ore. Plecăm spre zona afectată. Ajungem în ultimul oraş până unde se poate merge cu maşina.

La ieşirea din localitate, soldaţii blochează toate maşinile. Ne spun că nu avem de ce să ieşim din oraş pentru că oricum peste 5 km ne oprim. Încep să mă gândesc. Cum ajung într-un sat de munte afectat de cutremur? Îl chem pe Eliol şi îl rog să găsească o soluţie. Ridică din umeri. Ne spune, în engleza lui stricată, că nu are ce face. Încep să-mi storc creierii. Pe lângă mine treceau doar motociclete. Chiar că, de ce nu mergem cu motocicleta? Îl chem iar pe Eliol: - găseşti în 10 minute 3 motociclete, câte una pentru fiecare? Pleacă şi se întoarce cu trei localnici. Noi le spunem ce vrem, ei se strâmbă un pic (mai ales după ce s-au uitat la cele peste 100 de kg ale mele). Până la urmă, acceptă. Ne urcăm pe motorete (pe locul din spate) şi plecăm. Evident că motoreta mea era atracţia zonei. Un pitic de 50 kg cu un uriaş în spate pe motoretă. Mă fac că nu îi văd şi merg mai departe.
VEZI FOTO

Din redacţie tot primesc telefoane care mă anunţă că am transmisie în direct prin telefon. Nu mă opresc pentru că îmi era teamă că nu voi mai ajunge. Le spun să mă aştepte, mai ales că atunci în România era ora 06.00 dimineaţa. Şi, oricum, în zonă telefoanele când merg, când nu. Deci n-are rost să mă opresc.

Ajungem la destinaţie după două ore. Un sat de munte, evident distrus. Imaginea e incredibilă. Doar câteva clădiri în picioare, celelalte s-au transformat în mormane de moloz. Ne dăm jos, le spunem să ne aştepte 2 ore şi plecăm prin oraş. Găsim oameni disperaţi, multe victime şi pagube enorme. Încep să mă plimb prin magazinele şi restaurantele aproape căzute. Incredibil, sunt pline cu mărfuri, mărfuri care valorează mii de euro. Nimeni nu le păzeşte. Mă opresc la un magazin de suveniruri. Statuete, medalioane, inele de aur, cărţi şi - evident - farfurii şi tablouri cu chipul "marelui Mao Tze Dong". VEZI FOTO

În restaurante încă se mai văd farfuriile pline cu mâncare pe mese. Nimeni nu a mai avut curaj să intre aici din ziua întâi. Din când în când, mai vedem câte un om care caută, probabil prin magazinul sau prin casa sa. După ce terminăm de filmat, plecăm. Nu-mi ies din cap toate acele magazine pline cu mărfuri. Încerc să mă gândesc cum arăta acest sat în timpul cutremurului....cum fugeau oamenii să îşi salveze viaţa.....

Peste puţin timp, motociclistul meu mă aduce înapoi în ziua a 5- a cu o frână puternică. Mă uit în faţă şi văd şi celelalte 2 motorete oprite pe dreapta. Îl întreb pe Eliol ce s-a întâmplat. Motocicliştii opresc motoarele. Încep să mă enervez. Repet - Ce s-a întâmplat ? Eliol se ceartă cu cei trei localnici-motociclişti. După vreo două minute de discuţii, vine şi motivul: pentru că am întârziat 20 de minute, vor ceva bani în plus.

Întreb - Cât ? Ei spun 50 ( adica vreo 20 dolari ). Mă enervez - Cât ? Este enorm! Eliol spune că dacă nu dăm, trebuie să plecăm pe jos înapoi. Îi spun - Ok. Cobor de pe motoretă şi le spun - Eu merg pe jos (erau de parcurs cam 45 de km), dar nu vă mai dau nici un ban. Chinezii se schimbă la faţă. Nu se aşteptau la o aşa reacţie, mai ales că ei oricum trebuiau să coboare din satul respectiv. Merg 50 metri. Îi chem şi pe Augustin şi pe Aliol. După 100 de metri, aud că motoarele sunt pornite. Le spun colegilor mei să nu se întoarcă să se uite la ei. Ne prind ei din urmă. Când ajung în dreptul nostru, încep să discute cu Eliol. Ne înţelegem la încă 20 în plus (adică vreo 10 dolari) plus câte un pachet de ţigări. Ajungem la maşină după alte două ore şi plecăm spre casă, adică spre hotel. Încă o zi petrecută printre sinistraţi a trecut. Mâine o să fie alta.

Citeşte episodul XIV din jurnalul lui Cristian Zărescu

Citeşte episodul XIII din jurnalul lui Cristian Zărescu 

Citeşte episodul XI din jurnalul lui Cristian Zărescu

Citeşte episodul X din jurnalul lui Cristian Zărescu

Citeşte episodul IX din jurnalul lui Cristian Zărescu

Citeşte episodul VII din jurnalul lui Cristian Zărescu

Citeşte episodul VI din jurnalul lui Cristian Zărescu

Citeşte episodul V din jurnalul lui Crstian Zărescu

Citeşte episodul IV din jurnalul lui Cristian Zărescu

Citeşte episodul III din jurnalul lui Cristian Zărescu

Citeşte primul episod din jurnalul lui Cristian Zărescu