Judecătoarea Iulia Motoc de la CCR, între Scooby Doo şi corupţia endemică din România

Rep.: Cît de arbitrare sînt legile?
I.M.: Nu mai există astăzi în lume atîtea legi arbitrare cît există o aplicare arbitrară a legilor, a aparatului judiciar. Statele în care există cu adevărat o supremaţie a legii, statele de drept sînt o excepţie. Corupţia rămîne o problemă endemică în majoritatea statelor din lume, atît marea corupţie, cît şi corupţia cotidiană, care afectează zi de zi demnitatea umană.
Rep.: Cînd lumea nu s-a mai regăsit pe sine?
I.M.: În istoria recentă, cu siguranţă în Holocaust şi în crimele comunismului. Nu intru în detalii legate de comparaţia acestor două tipuri de totalitarism, probabil cel mai bine este descrisă de dialogurile dintre François Furet şi Ernst Nolte.

Rep.: Moartea e legală şi morală?
I.M.: Metafizic, întrebarea este prea complicată. Poate la fel de trist ca moartea interioară a celor ce trăiesc, indiferenţa, cinismul, credinţa unilaterală numai în valorile materiale.
Rep.: Pe lumea asta, ceea ce este moral este întotdeauna şi legal?
I.M.: Este o discuţie complicată. În primul rînd, sînt multe teorii morale, în ultimă instanţă şi Nietzsche are o teorie morală. Şcoala realistă a dreptului a demonstrat cum concepţia morală e a fiecărui judecător. Kant rămîne referinţa mea ca filosof moral.
Rep.: E legal demersul dvs. de tinereţe în a-i opri pe congolezi să se mănînce între ei. Dar e moral? Doar aceşti oameni aşa trăiesc de mii de ani.
I.M.: Este o prejudecată că aşa trăiesc de mii de ani. Aceste practici au revenit odată cu conflictele şi disoluţia statului. Violări ale drepturilor omului există încă, pentru că interesele legate de Congo, cea mai bogată ţară în resurse naturale, sînt foarte mari.

Rep.: E legală alegerea dvs. în Curtea Constituţională. Dar e morală, impusă de Băsescu & gaşca?
I.M.: Cred că alegerea mea este legală. Am fost votată cu 71 de voturi. Politizarea Curţii Constituţionale din ultimii ani a determinat ca această alegere să se transforme pentru unii într-o campanie electorală. Nefiind niciodată implicată în politică eu nu am acţionat în acest mod. În această campanie electorală normal că nu s-au spus adevărurile care meritau, pentru că erau incomode, de exemplu, despre mine, faptul că sînt unul dintre singurii profesori de Drept din România care au publicat la Oxford sau Harvard. Cred că depolitizarea Curţii Constituţionale nu va fi uşoară. În toate Curţile Constituţionale europene se aleg judecători de către Parlament şi sînt recomandaţi de partide, dar ei acţionează independent. Aceasta dă credibilitate Curţii. În acelaşi timp sînt optimistă pentru că numirile din aceast an au fost numiri de oamenii care nu au fost implicaţi politic.

Rep.: Ce vă enervează în România? Ce vă enervează în America? Dar în Europa?
I.M.: Nu mă enervez în general. Reacţionez în faţa injustiţiei oriunde ar fi ea. Din acest punct de vedere, pot să fiu un personaj incomod.
Rep.: Este legală existenţa României, dar e şi moral să se adune atîţia mitocani, atîţia laşi într-un singur loc?
I.M.: Nu cred într-un excepţionalism al României din nici un punct de vedere, atîţia mitocani şi laşi sînt în foarte multe alte locuri din lume. Mă deranjează în ţară violenţa de limbaj şi lipsa de reacţie a ceea ce ar trebui să fie societatea civilă. Mă deranjează şi faptul că nu există un spaţiu public, aşa cum ilustrează perfect filmul lui Alexandru Solomon, Kapitalism.

Rep.: Care este eroul dvs. preferat din filme?
I.M.: Otilia din 4, 3, 2 de Cristian Mungiu, Gelsomina şi Zampano din La Strada al lui Fellini, Thelma şi Louise.
Rep.: Dar din cărţi?
I.M.: Antigona din tragediile tebane ale lui Sofocle şi Perreira din Susţine Perreira de Tabucchi.
Rep.: Dar din viaţă?
I.M.: Nu cred că am avut niciodată modele. Ca judecător al Curţii Constituţionale, poate Bernhard Schlink, profesor şi judecător al Curţii Constituţionale, dar şi autor, printre altele, al romanului The Reader, care a fost ecranizat în 2008, fiind considerat unul dintre cele mai bune filme ale anului.
Rep.: Dar din desene animate?
I.M.: Personajul preferat al fiului meu Luca: Scooby Doo.

Citiţi interviul integral în ACADEMIA CAŢAVENCU de miercuri