Există 3 categorii de limitări cu privire la contractele de muncă pe perioadă determinată, arată Cătălin Micu, avocat colaborator senior al firmei Zamfirescu Racoţi Predoiu (ZRP).
1. Limitări privind durata. Contractele individuale de muncă pe perioadă determinată se încheie pe o durată de maxim 24 de luni şi pot fi prelungite de cel mult două ori consecutiv după expirarea termenului iniţial, cu acordul scris al salariatului (dar numai inauntrul termenului de 24 de luni);
2. Limitări privind frecvenţa. Între aceleaşi părţi se pot încheia succesiv cel mult 3 astfel de contracte determinate, dar numai înăuntrul termenului de 24 de luni; sunt considerate contracte succesive, dacă sunt încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durata determinată;
3. Limitări privind utilitatea. Un contract de muncă pe perioadă determinată poatet fi încheiat doar în următoarele cazuri:
- înlocuirea unui salariat în cazul suspendării contractului său de muncă;
- creşterea temporară a activităţii angajatorului;
- desfăşurarea unor activităţi cu caracter sezonier;
- cu scopul de a favoriza temporar anumite categorii de persoane fără loc de munca, stabilite de legiuitor;
- angajarea unei persoane care îndeplineşte condiţiile de pensionare pentru limita de vârstă în termen de 5 ani de la data angajării, respectiv angajarea pensionarilor care pot cumula pensia cu salariul;
- pe perioada în care unul dintre salariaţi ocupă o funcţie eligibilă în cadrul organizaţiilor sindicale, patronale sau al organizaţiilor neguvernamentale.
Angajatorii cer flexibilitate, angajaţii nu mai refuză ofertele pe durată determinată
În perioada de instabilitate economică, angajatorii preferă să încheie contracte de muncă pe perioadă determinată deoarece îşi pot regla astfel costurile salariale în funcţie de volumul de activitate.
"Chiar şi în condiţii de prosperitate, restricţiile pe care le implică încheierea contractului de muncă pe durată determinată sunt extrem de împovărătoare pentru anumite sectoare de activitate, cum ar fi construcţiile, turismul, agricultura, existând riscul falimentului sau al unor atitudini de eludare a dispozitiilor legale", spune avocatul Cătălin Micu.
Potrivit acestuia, Directiva europeană cu privire la piaţa muncii (Directiva 1999/70/CE) nu impune restricţii în materia utilizării contractelor pe perioadă determinată, în schimb legislaţia românească da.
"O soluţie echitabilă ar fi extinderea, poate chiar liberalizarea, câmpului de utilizare a acestor contracte", consideră avocatul colaborator ZRP. Ar trebui eliminată şi imposibilitatea prelungirii contractului de mai mult de 3 ori, spune acesta, iar reglementările autohtone ar putea să aducă o mai mare flexibilitate referitor la durata încheierii contractelor, în acord cu Directiva CE.
În primele 9 luni din 2010, aproape 20% dintre persoanele angajate prin ANOFM au obţinut un loc de muncă pe perioadă determinată, ceea ce arată că românii nu se mai tem de aceste oferte cu termen de expirare.
De frica şomajului, românii acceptă munca temporară nu doar pentru joburile sezoniere, ci şi pentru poziţii de specialişti sau middle management, spun specialiştii în resurse umane.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M