Gambusia Holbrooki, peştişorii de numai cinci centimetri din nordul Americii, iubitori de larve de ţânţari, ce au fost aduşi în Europa la începutul anilor 1900 pentru a combate malaria, pot să numere, în felul lor.

La această concluzie au ajuns cercetările conduse de profesorul Angelo Bisazza, la Universitatea din Padova şi efectuate de Christian Agrillo, doctorand la Departamentul de Psihologie Generală.

Capacitatea lor de a număra este însă limitată la a distinge grupul cel mai numeros, dintre alte câteva şi face parte din categoria proceselor psihologice definite ca, spune Agrillo, "alegeri spontane comune multor altor specii de animale".

"Aceşti peşti, pentru a se feri de atacurile predatorilor, tind să formeze grupuri numeroase. Prin experimente de laborator am observat că, punând un peşte într-o parte a acvariului şi câteva grupuri de peşti de mărimi diferite în cealaltă parte a acvariului, peştele solitar va recunoaşte grupul cel mai numeros, şi i se va alătura acestuia", susţine unul dintre cercetători.

Acest lucru se întâmplă când peştele trebuie să distingă între grupuri de 2 sau 3 peşti, sau între grupuri de 3 sau 4 peşti. Dacă, însă, trebuie să numere grupurile cu 5 sau 6 peşti, acesta nu mai reuşeşte să distingă grupul cel mai numeros. Prin urmare, se pare că această capacitate a lor de a număra ajunge doar până la patru.

Poate însă să numere şi mai departe de patru în cazul în care diferenţa de număr dintre grupuri este foarte mare, ca de exemplu, distinge un grup de 8 peşti de altul de 16.

"Cercetările noastre ne duc la concluzia că aceşti peşti folosesc un fel de acumulator intern pentru a distinge grupul cel mai mare, şi că pot estima cât spaţiu ocupă grupul de peşti", a mai precizat Agrillo.

Sursa: ANSA