Insula Şerpilor măsoară 17 hectare pe care nu există vegetaţie şi apă şi pe care locuiesc în prezent cel mult 155 de persoane, dintre care 50 sunt militari. Se pare că sub fâşia de uscat din mijlocul Mării Negre se află un important zăcământ de ţiţei, pe care ambele ţări îl revendică.

Insula Şerpilor este pomenită pentru întâia oară în anul 777 înainte de Hristos. După mitologia greacă, rămăşiţele pământeşti ale lui Achile şi Patrocle au fost aduse în această insulă de către zeiţa Thetis. Grecii au construit chiar un templu în cinstea lui Ahile. Insula a aparţinut pe rînd Rusiei, Imperiului Otoman şi României.

În 1948, însă, prim-ministrul Republicii Populare Române, dr. Petru Groza şi ministrul de externe al URSS, Viaceslav Molotov, au semnat la Moscova un protocol care statua faptul că Insula Şerpilor intră în componenţa URSS. Acest protocol nu a fost însă niciodată ratificat de către România. După destrămarea Uniunii Sovietice, Insula Şerpilor împreună cu baza militară, de control naval şi aerian, de apărare antiaeriană şi maritimă, a trecut în administrarea Ucrainei.

Preşedinţii român şi ucrainean au declarat la sfârşitul lunii trecute că vor respecta decizia Curţii Internaţionale de la Haga, indiferent cui va da aceasta câştig de cauză în problema delimitării platoului continental al Insulei Şerpilor şi a zonelor economice exclusive.