Înfiinţată în toamna lui 2003, Alianţa PNL-PD a fost zdruncinată adesea de scandaluri interne. Pe 28 septembrie 2003, preşedinţii PNL şi PD, Teodor Stolojan şi Traian Băsescu, anunţau închierea unui protocol politic. Cele două partide, unite sub denumirea "Alianţa DREPTATE şi ADEVĂR PNL-PD" şi-au trasat ca obiective: toleranţă zero faţă de corupţie, consolidarea statutului de drept şi a democraţiei, dezvoltare economică, responsabilizarea clasei politice.

Dacă principiile comune au fost uşor de stabilit pe hârtie, lucrurile au stat altfel în practică. Au dovedit-o neînţelegerile în campania pentru alegerile locale, când multe filiale din teritoriu ale ambelor partide au ales să candideze separat. Rezultatul alegerilor locale din iunie 2004 au arătat acest fapt: 443 primari PNL, 380 PD şi doar 10 primari ai Alianţei.

La alegerile parlamentare şi prezidenţiale, însă, candidaţii au fost comuni. Traian Băsescu, care l-a înlocuit în cursa pentru Cotroceni pe liberalul Theodor Stolojan, cu două luni înaintea alegerilor, este ales preşedintele României. Alianţa obţine 161 de mandate în Parlament şi face coaliţie cu UDMR şi PUR, pentru obţinerea majorităţii şi crearea Guvernului.

Deşi unită pe hârtie, prin protocol, Alianţa a fost, adesea măcinată de scandaluri. Unul dintre motivele majore de dispută între liderii PNL şi PD a fost fuziunea celor două partide. Democraţii au propus adoptarea doctrinei populare şi afilierea la PPE, dar PNL a refuzat să părăsescă liberalismul. Într-un final, Călin Popescu Tăriceanu a afirmat că nici PNL şi nici PD nu sunt pregătite să fuzioneze şi că speră ca Alianţa să continue.

Un alt motiv important de ceartă l-au constituit alegerile anticipate. Erau chiar pe punctul de a se declanşa, când, în vara lui 2005, preşedintele PNL, premierul Călin Popescu Tăriceanu, a renunţat să-şi mai prezinte demisia, motivând situaţia din ţară.