Timpul pare că s-a oprit în loc la Bucureşti, odată cu venirea Madonnei. Fani sau mai puţin fani ai divei, românii nu s-au putut abţine să nu o îi dedice măcar câteva clipe din viaţa lor. Poate au aruncat un ochi la televizor, să vadă aterizând avionul Gulfstream IV, poate au citit un ziar, să se intereseze la ce hotel stă, poate s-au uitat pe Internet, să afle lucruri neaflate despre ea până acum. Sau, poate, şi-au sacrificat două-trei ore din viaţă, să urmărească spectacolul, atmosfera, să fie prezenţi la un eveniment despre care se va vorbi cândva ca despre concertul din 1994 al lui Michael Jackson.
Apropos de Michael. Îmi amintesc că muzicianul a ieşit pe străzi acum 15 ani, a dat mâna cu Iliescu, chiar dacă l-a pus să aştepte o jumătate de oră, a vizitat copiii orfani şi a impresionat o întreagă ţară, încă debusolată, care vedea prima oară o vedetă de asemenea anvergură cu ochiul liber.
