E de înţeles că într-o ţară postcomunistă aflată în criză economică oamenii aşteaptă de la guvernanţi şi gesturi simbolice. Spre exemplu, premierul Ungariei, Gordon Bajnai, a acceptat slujba de şef al guvernului pe un forint anual şi a trecut, ca şi premierul Boc, la reducerea salariilor şi a sporurilor din administraţia de stat.
Diferenţa între Emil Boc şi Peter Bajnai este că primul conduce un guvern de dreapta şi cel de-al doilea un executiv al partidului socialist ungar. Cu alte cuvinte, de la Bajnai mă aşteptam să practice un discurs populist egalitarist şi să ia decizii pe măsură, de la Emil Boc, ba. Iar salariul de un forint al premierului maghiar nu-i va salva pe socialişti de la dezastru electoral la alegerile din această primăvară şi nu a scos Ungaria de pe lista ţărilor cu risc economic, deşi oficialii FMI văd în zare semnele redresării.
Cred că mulţi dintre cetăţeni, chiar şi dintre cei mai săraci, ar prefera să ştie că ţara este condusă de un politician bine plătit, dar competent, cinstit şi responsabil. Cu atât mai mult cu cât salariile ridicol de mici pe care şi le-au stabilit demnitarii nu păcălesc. Toţi bănuim că un prim-ministru are la dispoziţie, spre exemplu, fonduri de protocol şi că nu trăieşte doar din ce primeşte la sfârşitul fiecărei luni de la casierie.
Citeşte mai mult în Evenimentul Zilei
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M