Şi în comunism au existat tonomate, şi tot cu fise mergeau. Cu fise de un leu, din câte îmi aduc eu aminte. Un astfel de tonomat era, în Aradul adolescenţei mele, la cofetăria Corso, de pe bulevardul Republicii. Era o cofetărie destul de bună, unde ne opream după orele de şcoală la o prăjitură, un ceai de iasomie, un suc sau o cafea. Cum era un loc bun, cu văd, foarte greu găseai locuri la masă, mai ales atâtea câte erau necesare găştii noastre de prieteni şi colegi.

Citeşte mai departe