INTERVIU/ Respectul şi bunul simţ în trafic sunt elemente care lipsesc în România

Care sunt cele mai frecvente probleme întâlnite în traficul rutier din România? Ce soluţii concrete aveţi pentru rezolvarea lor?

Dacă ne uităm aşa, în general în trafic, ne confruntăm cu o stare de iritare şi de aici această definire a conducerii agresive, care preocupă foarte mult în ultima perioadă. Agresivitatea este tradusă prin abateri care constituie contravenţie şi de regulă sunt sancţionate cu amendă puncte de penalitate sau reţinerea permisului pe o perioadă limitată. De aceea, în momentul de faţă se propune ca sancţiunile să fie mai mari, nu numai sub aspectul cuantumului amenzii, dar şi sub aspectul perioadei pentru care se va reţine permisul de conducere, mergându-se cu propunerea până la un an. Dacă ne raportăm la cauzele generatoare de accident, putem spune că în continuare pe primele locuri se situează indisciplina pietonilor, viteza, dar şi neacordarea de prioritate, atât pietonilor cât şi vehiculelor. Acestea ar fi primele trei cauze.

Cum arată portretul şoferului român?

Este greu de făcut o apreciere şi este greu de generalizat. Sunt conducători auto şi conducători auto, pentru că natura umană este diferită. Modul în care se manifestă pe drumul public fiecare depinde de foarte mulţi factori. Ar trebui să fie corect, să respecte regulile de circulaţie, să dea dovadă de politeţe rutieră, de calm şi ar trebui să fie cumpătat. Din păcate, sesizăm pe drumul public de multe ori lipsa unor asemenea calităţi şi mai puţin prezenţa lor.

De ce în România nu se circulă la fel de disciplinat precum în ţările dezvoltate din UE?

De exemplu, Geneva nu are bulevarde largi. Şi totuşi se circulă fluent şi sigur. De ce? Pentru că oamenii înţeleg că dacă dai dovadă de educaţie şi de bun simţ pot convieţui diferite categorii de participanţi la trafic pe aceeaşi străduţă îngustă. Problema este că de cele mai multe ori suntem tentaţi să vedem numai ce fac alţii şi să criticăm ceea ce credem noi că ar trebui să facă alţii şi nu au făcut. Dar nu ne vedem niciodată pe noi.

“Legea fermoarului”, o lege nescrisă aplicată cu success în ţările din UE

Când vom ajunge la nivelul acestor state?

Dacă am încerca să aplicăm, din bun simţ, „legea fermoarului”, care nu este prevăzută în legislaţia rutieră, dar se aplică tacit în afară. Asta înseamnă că dacă este aglomerat pe artera principală şi este o coadă mare şi pe artera secundară, la mica înţelegere, se permite alternativ, când unuia când celuilalt, prioritate în aşa fel încât se mişcă ambele coloane, încet dar se mişcă. La noi, nu prea există chestia asta pentru că fie mori cu prioritatea în mână, fie în partea cealaltă îţi creşte barba până poţi să ai posibilitatea de a intra pe artera principală. Aici e problema. Dacă fiecare dintre noi ar face câte un pic, chiar în reţeaua noastră rutieră aşa cum este ea veche, insuficientă, eu zic ca ne-am descurca.

Se spune că în România amplasarea radarelor nu se face pentru prevenţie, ci pentru colectarea amenzilor sau a diferitelor atenţii. Cum comentaţi?

Este folclor. Aparatele radar nu sunt amplasate în anumite locuri pentru că aşa vrea şeful poliţiei din yona respectivă sau agentul care foloseşte un asemenea aparat, ci pentru că în zonele respective s-a constatat că există o frecvenţă destul de mare a evenimenlor rutiere. De exemplu, toată lumea ştie că pe Valea Prahovei, la Nistoreşti, există invariabil aparat radar în fiecare weekend. Şi totuşi acel aparat radar înregistrează o sumedenie de abateri în acea zonă. De ce? Conducătorul auto urmăreşte să ajungă repede la destinaţie, să guste şi un pic de adrenalină dacă are o maşină puternică. Pe noi nu ne interesează asta, ne interesează să avem un trafic fluent şi sigur. Şi dacă şoferul nu înţelege că trebuie să ruleze în nişte limite de viteze care să ofere siguranţă atât lui, cât şi celorlalţi participanţi la trafic, noi intervenim cu aceste radare.

Aţi introdus recent pe drumurile ţării aşa numitele radare invizibile. Care ar fi cel mai mare merit al lor?

Sistemul video al acestor aparate radar ne permite înregistrarea abaterilor succesive şi repetate. Aceste aparate sunt detectabile, dar timpul de reacţie necesar pentru a evita ar trebui să fie instantaneu. Cam greu să te mai fereşti. E ca şi cum un om ar încerca să fugă de un lunetist.

Care sunt tehnicile pe care şoferii români le folosesc cel mai des în trafic pentru a scăpa de sancţiunile poliţiei?

Această dorinţă de a păcăli, poate că este ceva caracteristic nouă, să încercăm să ne strecurăm. Dar nu ne poate ajuta. Înţelepciunea populară a concluzionat foarte frumos: urciorul nu merge de multe ori la apă! Şi dacă, o dată sau de două ori, ai şansa să păcăleşti vigilenţa poliţiştilor rutieri sau să beneficiezi de clemenţă, pentru că a fost o abatere măruntă nu trebuie să uităm că în trafic e suficient să greşeşti o dată grav. Însă, marea majoritate, odată ce a avut o asemenea experienţă, caută să găsească „reţete” pentru a scăpa de amendă şi acest mod agresiv de a conduce devine obişnuinţă. Şi atunci asistăm la ceea ce se întâmplă în trafic.

Cea mai gravă abatere a şoferiţelor, conducerea sub influenţa alcoolului

Este adevărat că femeile sunt mult mai prudente în trafic, faţă de bărbaţi?

Statistic vorbind, femeile sunt mai prudente decât bărbaţii şi folosesc mai puţine gesturi agresive. Ele sunt mult mai temperate. În general, doamnele şi domnişoarele au ceva probleme cu indemânarea. Ele sunt mult mai puţin implicate în accidente grave de circulaţie decât bărbaţii, asta e clar. Dar în ceea ce priveşte accidentele soldate numai cu pagube materiale, şi aici ne gandim la acroşaje în parcare, aici apar micile porbleme cu doamnele. Însă doamnele respectă mai mult regulile de circulaţie. Chiar dacă există destul de multe cazuri în care săvârşesc şi abateri grave, cum ar fi conducerea sub influenţa alcoolului.

Ce părere aveţi despre legea privind violenţa în trafic? Ce schimbări va aduce ea?

De multe ori agresivitatea degenerează până la urmă şi se ajunge la violenţa în trafic. Teoretic, această lege ar trebui să descurajeze asemenea comportamente. Însă, la diminuarea unui asemenea fenomen ar putea contribui educaţia.