Maica Tereza, la fel de bună ca Lady Gaga: se aseamănă foarte mult

Iar diferenţele dintre cele două femei este posibil să conteze mai puţin decât asemănările. Amândouă sunt venerate. Maica Tereza a construit de la zero asociaţia Misionarele Carităţii, care este acum o organizaţie mondială cu filiale în peste 100 de ţări. Se estimează că Lady Gaga va câştiga peste 100 de milioane de dolari în 2011 şi s‑ar putea să depăşească în curând supertrupe ca U2. Ambele femei sunt, de asemenea, modele pentru liderii corporatişti, potrivit unor volume publicate recent – „Mother Theresa, CEO“, o carte semnată de Ruma Bose şi Lou Faust, doi oameni de afaceri, şi „Lady Gaga: Born This Way?“, un studiu de caz realizat de Jamie Anderson şi Jörg Reckhenrich de la Antwerp Management School şi Martin Kupp de la European School of Management and Technology.

Nu e vorba de faptul că, încă de la începutul carierei lor, şi‑au schimbat numele lungi şi greu de pronunţat într‑unele scurte şi uşor de reţinut: Agnes Gonxha Bojaxhiu a devenit Maica Tereza, Stefani Germanotta a devenit Lady Gaga. După cum afirmă autorii de mai sus, relatează moneyexpress.money.ro, ambele femei au reuşit să dezvolte câte un brand simplu, limpede, pe care l‑au identificat – ce coincidenţă – cu persoane nedorite, respinse de majoritate. Maica Tereza i‑a slujit pe cei săraci şi bolnavi: oameni „ocoliţi de toată lumea“. Lady Gaga se descrie drept „o ciudăţenie, o rebelă, un suflet pierdut în căutarea altora ca mine“ şi îşi asigură admiratorii că este OK să fii straniu. Un mesaj reconfortant nu doar pentru gay, ci şi pentru majoritatea adolescenţilor.

Ambele femei au muncit din greu ca să ajungă aici. Maica Tereza se trezea în fiecare dimineaţă la ora 4.40 pentru liturghie. Lady Gaga „îşi va lua liber în prima zi de Crăciun – pe care o va petrece cu părinţii – dar altfel lucrează non‑stop“. Abilităţile lor extraordinare de comunicare le‑au ajutat şi mai mult. Maica Tereza era o „maşină de relaţii publice“ care, fie că vorbea cu un lepros pe moarte, fie cu un donator bogat, „îşi lăsa întotdeauna amprenta personală prin felul în care comunica, într‑un limbaj pe care celelalte persoane îl înţelegeau“. Lady Gaga este „una dintre primele vedete pop care şi‑au construit cu adevărat cariera prin intermediul Internetului şi al mijloacelor de comunicare sociale“.

Lady Gaga are ceea ce Anderson, Kupp şi Reckhenrich numesc „proiecţie de leadership“, iar un profan ar numi charismă. Autorii consideră că această calitate se bazează pe faptul că artista spune „trei poveşti universale“. Prima este una personală: cine sunt eu? (ea subliniază că la şcoală a fost un copil ciudat, dar îndrumat să‑şi dezvolte creativitatea). A doua este o poveste de grup: cine suntem noi? (artista îşi numeşte fanii „monstrişorii mei“, pe ea „Mama monstru“, şi comunică permanent cu ei prin Facebook şi Twitter). Iar a treia poveste e o chemare colectivă: încotro mergem? (Lady Gaga promovează drepturile homosexualilor şi celebrează libertatea de expresie, iar fanilor le declară că, împreună, pot schimba lumea).

Lady Gaga are ­„abilitatea de a construi angajamente emo­ţio­na­le“ în rândul celor pe care îi conduce, explică Reckhenrich. Aceas­tă abilitate este în zilele noastre la mare preţ în lumea afacerilor, adaugă el. În volumul „The Fine Art of Success“, pe care l‑a publicat împreună cu colegii săi anul trecut, ei au studiat în profunzime această calitate. Iar în prezent caută, împreună cu firma de recrutare Egon Zehnder, o modalitate prin care să identifice în rândul can­didaţilor pentru posturile de conducere din diverse corporaţii abilitatea de a „proiecta leadership“ pe care o are Lady Gaga.

Unul dintre riscurile leadershipului este că, „spunând o poveste personală, te expui unor atacuri personale“, recunoaşte Reckhenrich. Lady Gaga a fost acuzată de lipsă de autenticitate, iar un judecător mărginit şi strict ar putea‑o găsi, fără nici o îndoială, vinovată. Coperta noului său album o înfăţişează pe jumătate femeie, pe jumătate motocicletă, şi pretinde că „aşa s‑a născut“ („Born This Way“). Evident, asta nu e adevărat. Totuşi, să acuzi un artist de artificii e un picuţ ca şi cum ai acuza un bancher că îl interesează banii: poate că e adevărat, dar este tare răsuflat.

Şi Maica Tereza a avut criticii ei. Christopher Hitchens, un ateu polemist, a numit‑o „îngerul Iadului“. În cartea sa intitulată „The Missionary Position“ („Poziţia misionarului“), a ocărât‑o pentru faptul că a răspândit o formă extremă de catolicism şi a acceptat bani de la persoane dubioase, precum fostul dictator al Haitiului, răposatul Papa Doc Duvalier.